Mircea Bârsilă Amiază de vară Un festin al luminii: amiaza. Și pendularea, în gol, a clipelor, supuse unei mai grele încercări decât o cârtiţă scoasă din mușuroi, cu o cazma sau cu furca de fier, în zori. Se vede palpitarea îndepărtată – undeva dincolo de nemişcarea şi de claritatea lucrurilor – îndepărtata palpitare a unei …
Angela Furtună cele 15 minute de faimă nimic nu s-a schimbat în eroismul de tribună satele se usucă și mor, orașele se prăbușesc sub rugul bibliotecilor de cenușă și sub falsitatea cetăților asediate – și vă voi spune că oamenii se sfârșesc în lumină arsă căci văzul, cel de pe urmă cod ce se …
Eu trăiesc ascultând de dictare O mână din cer ține stiloul. Penița de aur caligrafic se mișcă pe marea coală albă. Îmi scrie viața, mi-o trasează precis. Eu trăiesc ascultând de dictare. Nu fac decât ceea ce de mult e hotărât pentru mine. Fac întocmai. Mă mir de tot ce mi se întâmplă: mă prăbușesc …
Poeme americane Vieți de unică folosință La centrul comercial din Roosevelt Field (al doilea ca mărime din New York/ în America toate lucrurile se compară între ele/ pentru a ști, în sfârșit, care este mai mare/ și care contează în topurile personale) se vând vieți de unică folosință le cumperi, le încerci, le poți returna …
Versuri de Mihaela Roxana Boboc E miezul nopții, adame Dacă știam că e ultima dată când te sărut aș fi sorbit de pe buze ultima rămășiță a zilei intrăm în vinerea pătimirilor de două zile plâng pe stradă – acasă – la biserică – oriunde morții pe care nu i-am îngropat se aude frigul în …
Pe neașteptate Aștept să cadă ca o bombă din cer inspirația i-am răspuns unei femei care-mi cerea să-i scriu o poezie în tinerețea nerăbdătoare – am așteptat degeaba amîndoi – Rimbaud credea că trebuie să o provoci ca și cum ai așeza frumusețea pe genunchi și ai scuipa-o – zic unii că-ți vine scriind și …
Ana Herța Leila Leila era prenumele femeii scris pe o cruce întunecată din cimitirul central în dreptul căreia ne-am oprit ținându-ne strâns de mână ca în fața unei urgii nu avea naștere, nici moarte, doar un cuvânt pe care noi l-am despărțit în silabe cu grijă să nu mai greșim ce viață să fi avut …
Lui Florin Mugur Întotdeauna moare ceva în ochi și se-nchid cele două morminte de apă așa ai scris, dar nu așa era când tu privind întâmplarea lumii închideai ochii strâns o lungă clipă și ceea ce doar tu văzuseși cobora în cămări tăinuite sub apele albastre privirea ta dincolo de privire la răscruci de tine …
Romantică Și iarăși bem cafea de Mocca și ne-amintim de vremea-n care dansa bunicul carioca la balurile populare. Bunica a văzut o piesă, iar între-oglindă și-ntre lună ea se visa, plângând, prințesă (poate Ofelia nebună). Așijderea, actor, bunicul, către-un mâhnit sfârșit de zi, ca Hamlet măsurând nimicul, clama: a fi? sau a nu fi? Stând …
Poeme de Angela Baciu Sindromul omului lup 1. merg în fiecare zi cu același taxi șoferul să aibă vreo 70 și îmi povestește despre tatăl lui care a făcut războiul peste orice trecem duduie dar războiul e ceva cumplit semaforul s-a făcut roșu mașina se oprește brusc să îți moară copiii să n-ai ce mânca …
Psalmi Doamne, umerii sufletului meu sunt prea firavi ca să ţină crucea părăseşte-mă în abisul acelora care nu există Viaţa mea e un fulg care se topeşte pe cristalul rece al palmei tale Sub talpa ta strivit sunt precum un vierme dar voi rodi dincolo în pământul gras al morţilor mei Chiar dacă nu cred …
Cu inima Poate că viața îmi este un șir de erori dar ceea ce simt pentru voi e un lux care niciodată nu mi-a lipsit spre voi nu vin ca o hârtie mototolită adusă de vânt – spre voi vin să beau roua de pe àripile privighetorii sunt un poet fără cuvinte sunt un poet …