Așteptare
De cînd nu mai trece streina
Rămîne pustie grădina.
Lăstunii se-ntorc să mă vadă,
Copac desfrunzit în livadă,
Rotindu-se stol – Și cîntă și vîntul a gol,
Dar vîntul, zăbav,
Răspunde: -i bolnav.
Șoptește prin spini o-ntrebare:
Ce are? Ce-l doare?
Că nici el nu știe,
Nătîng între foi de hîrtie.
Dar crinii-mbrăcați în panglici,
Pe cîrji de irozi și vlădici,
Se roagă-n sobor pentru mine,
În isonul maicilor schivnice-albine.
Biserică mare, grădina
Așteaptă?
Mai vine streina?
Să vină,
Cu pasul înalt, de tulpină.
Așteaptă-n pridvoare,
Ca două altare,
Duminica de cununie?
Așteaptă streina, din zori, să mai vie?
Să pui, între iezi și albi porumbiei,
Nuntașii de față și marturii mei, Inelul în degetul ei?
(din volumul Poeme noi, 1963)