N-am fost cel ales
N-am fost cel ales dar s-a întâmplat să primesc
din haosul stelar darul senectuții
Știi temporizarea de la o zi la alta
muritor de rând amânat pe un mâine volatil
Spune cum să mulțumesc care
când și cui pe tine te întreb Măicuță
Soartă în asfințit mă știi de copil
Cu tine împart acest norocos dar
ca să-l port printre mormintele grăbiților
mei companioni plecați în zădărnicie
Tot mai singur îi strig pe nume
și ecoul doar ecoul îmi șoptește că și îngerul
meu păzitor asemenea mie e tot nonagenar
Auzi și pe el îl doare spatele când se apleacă
să culeagă stânjeneri mării ca jertfă
sferelor cerești
Nu te mira că sunt un rest din seria bio/rezistentă
a șaizeciștilor
Să fi rămas doar vreo două/trei exemplare
modificate liric
îngăduite de Dumnezeu până când? până unde?
La capătul nopții vine dacă mai vine timpul
Nu știi nici tu Măicuță Soartă în asfințit
răspunsul
va fi și un anume sentiment de peșteră
cu care deja ne-am obișnuit
Și nu uita de marile Inchiziții ale vremurilor
nu vei scăpa bătrâne fără plată.
Fotolii și penumbre
Nu știu cum e a ta dar bătrânețea mea caută
asiduu numai fotolii și penumbre
aurite fotolii stil flacoane pline ochi
cu medievale mucegaiuri
Sau e mare consumatoare de amurguri Nu
te mira Măicuță Soartă chiar și tu vrei
ca zgomotele lumii să poarte papuci de casă
pâș/ pâș/ pâș/ pâș cu pijamale
Anii mei se roagă cerurilor să primească
o plictiseală și-o zădărnicie fără leac
oblomoviană
O voi bumbace moi și călduroase toiagul
nonagenarului Țin minte cum ațipeam știi
cum e nici/nici alternam părăseam realul
semisomn picoteam O alintasem pe Josephine
Josephine torcând își prepara somniferul
pe genunchii mei
Eram între și/și când torcea la relanti când nu
Capul meu greu îndoia gâtul la
ceafă și pe spate cădea
apoi revenea cu bărbia în piept
De câte ori de câte ori
Pisica nu mai era decât o căldură din care plecase
pâș/pâș
Și când m-am trezit deja mergeam spre 90.
În ce an?
Neuitate vor rămâne mă crezi? plimbările
noastre de seară când tu purtai rochia
neagră cu cristale
Swarovski în ce an?
anume ca să amplifice în ce noapte?
enigmele lunii ții minte? Așa spuneai tu
și ce m-ai spuneai unde s-au dus cuvintele?
Și unde jurămintele?
Strada era propice pustiului însă noi spărgeam
zidul sonic al nopții intram
în viitor și în vis ne topeam
pe o stradă propice pustiului iar noi doi
formam împreună o preche de singuri.
Timpul
Ce rămâne? Ce urmează? Un același Altceva:
Marmori oxidate prin Forum
Sub sandale sfărâmături de Zei auzi pășind
Nasuri și urechi desprinse de pe statui le vezi
nisip de Zei
nisip de Imperiu
Ooo Măreție
La Roma azi nu există/ doar ieri sau mâine
Ooo Măreție alta întoarsă din veșnicie
Nălucind pe coline pinii Romei vin din trecut
și se duc se duc eventual în Toscana
unde își dau întâlnire cu chiparoșii
îmbunătățind ideea de eternitate
Tu ești acolo dar nu simți nimic decât Timpul.
Mai aproape
După cota alpină 88 când gâfâind Măicuță
Soartă în asfințit ne credeam mai aproape
de vulturi pleșuvi
Ne învăluie frigul înaltelor esențe
din care ireal
încă mai urcă aproape în vid alte
vârfuri neatinse de timp și ce vezi printre
înghețatele gene e coliba aceea de chiciură
unde viețuiește vraciul centenar atoate
știutor în stele citind
Rari ca anii bisecți ne ajung din urmă câțiva
octogenari micșorați de vremuri sprijiniți
într-o rază de soare Îi auzi cum gâfâie?
Cum inima le bate în tâmple? Cum urcând
ei uită la fiece pas câte o literă din numele
lor? Unii rămân sau coboară în hăuri Tu
te încumeți să încerci să mai urci Măicuță
Soartă Știu un cuvânt prin care mintea mea trece
ca să-i aprindă mii de înțelesuri secrete
Găsește-l Tu
Trebuie să fie un loc pe aproape pentru fiecare
roagă-te să-l găsești până nu se întunecă.
Lumină echivocă
Oriunde ar fi el văzut/nevăzut ca fața ascunsă
nouă a lunii pline
Oriunde ar fi el loial sau pervers
ca mătasea când îndoită împrumută
lumina echivocă a curcubeului Știi
schimbarea la față a strălucirii în sine
când este și nu există când mai așa
când mai altfel
Tu mă știi Măicuță Soartă eram
abia o dorință în părinți mai mic decât un copil
Oriunde ar fi el pe mine mă caută sub
felurite măști ca ale norilor și ale vântului
ca ale nostalgiei ca ale somnului
N-ai unde să te ascunzi El te adulmecă
de parcă ar fi câinele cosmic de vânătoare
pentru el ești prada iepurele
Doar mă știi de pe când râsul meu
căuta un ecou în veșnicie
Oriunde ar fi văzut/nevăzut Timpul tăios
mă caută și mă găsește chiar sub alte identități
ieri azi mâine fiind călătoria ta prin
Calea Lactee
Tu singur și o singură dată
ca să primești unda și însuflețirea
ce ți s-au dat ca să te bucuri
Fluturii
Pe voi dau vina fluturi zurlii din școala
primară vă știu copii zburătoare ale florilor
de câmp
Vă țin minte alergam spre dubla
mea mamă învățătoarea care-mi dăduse numele de
breton bălai
Alergam să prind un fluture galben auriu
intangibil când sus când jos când nicăieri
împrumutând karate aerului multe
și brusc iluminat de o ideie
am crezut că descopăr în zigzagurile lui
desenul ceresc al unui destin
Un fluture din școala primară galben auriu
și cu doi ochi rimelați pe aripi prin care
poate doar eu am văzut ca-ntr-un vis
de copil zilele mele mâine un roi de alți fluturi
călărind multe raze în asfințit nouăzeci
Măicuță Soartă să ții minte
apoi am căzut și mi-am julit genunchii.
(Din Cartea nonagenarului)