Noi, cei o mie patru sute
Noi, cei morți,
O mie patru sute,
Și numai ieri,
Acum o zi,
Acum o săptămână,
Acum o lună
Aveam timp,
Timp să gustăm fructul dulce,
Timp să gustăm fructul amar,
Cum se întâmplă în viață,
Dacă am fi fost în viață.
Noi, cei o mie patru sute,
Ne-am adunat
Să plângem tot ce ar fi putut fi
Și nu vom fi.
Noi, cei morți,
Ne-am adunat să ne deplângem.
Acesta e dreptul nostru
(Suntem liberi în pământul nostru care nu ne poate fi luat)
Și să cerem o lege nouă:
Legea drepturilor celor Măcelăriți la lumina zilei
În țara adăpost
A celor ieșiți din holocaust.
Da, noi suntem morții
Măcelăriți la lumina zilei,
O mie patru sute.
Care acum
Am ieșit cumva
Din morminte
Și îndreptăm arma privirii
noastre spre tine,
Cel rămas viu.
Oare vei ști să vorbești
Din punctul de unde noi am tăcut
Din motive
Care n-au depins
De noi?