Poeme de Marian Drăghici
La un nou început
Domnului Ion Pop
Ieșisem din casă și nu știam
ce anume să fac cu mine.
Niciodată nu am foarte bine știut.
Pentru câteva ceasuri, ziua fiind însorită și oarecare
chiar părea să am în față un nou început
așa că am pornit cu el, să nu fiu singur, într-o plimbare.
Noul început e diafan, tras la față ca varul
mai ales diminețile –
cu aerul de parcă tot timpul se-ntreabă,
pentru mine pe lumea asta nu sunt de lucru
decât binețile?
Până la urmă, tot ce-a aflat
e că amăgirea în lume n-ar fi eternă,
dezamăgirea da, dar cu nume schimbat.
Tras la față ca varul, tras la față ca varul
și totuși viu
mai ales privit de departe
în voia pașilor care știu ei ce știu
cu rucsacul în spate am dus o carte.
Voi ține minte să scriu
în dimineața de după moarte
când din toate părțile s-ațin să vină numai
nașteri de lumină:
tot ce-am trăit aici, vegetal după Ana,
din perspectiva întoarsă a înfloririi cerești
e aparte
în care de foc nu am umblat
râuri de sânge în aer nu am văzut
cu rucsacul în spate am dus o carte –
atât era de făcut.
Poeme de Vasile Dan
Micropoeme cu nume propriu
Celan
Tangoul morții îl dansa doar în
silabe și sincope.
Oricine e în fond la rigoare evreu.
Cioran
Scuipatul în India e o declarație de
dragoste.
În Europa nu știu de ce s-a înțeles pe
dos.
Cioran e singurul care l-a salvat
filosofic.
Apoi s-a îndrăgostit brusc,
septuagenar,
de o eternă infantă germană.
Cioran mînca doar de post, am uitat
să spun,
ca orice bursier etern al nimicului.
Mellvile
Pe Moby Dick l-am descoperit
într-o cazarmă pentru teriști din
Zalău în 1977
cu Marcel Pop Corniș traducător
transfigurat în limba română.
Balena Albă m-a lăsat și pe mine fără
piciorul stîng
cu care scriam mersul de ostaș rănit.
Manolescu
Totuși cîte frunze are pînă la urmă
un copac toamna?
Cred că doar Dumnezeu le numără
neștiut.
Manolescu le-ar recunoaște doar
după nervurile arse
și culoarea lor palidă aprinsă vegetal.
Chiar și pe cele în stare de levitație.
Un pom rodnic e și el o istorie a
literaturii
o mulțime niciodată certă la
numărat.
La primăvară o parte e tot acolo
vie alta dă muguri noi.
Dostoievski
Alioșa, Dumnezeu îl va putea ierta
pe Putin?
Pentru copiii furați din casele lor
părintești?
Îi va vorbi, așa cum își dorește el
neclintit,
doar în rusește?
Brâncuși
Greu de crezut, dar uneori cînta în
strana
bisericii ortodoxe române din Paris.
Cînd Nicolae Titulescu era
președintele
Ligii Națiunilor Unite de la Geneva,
chiar atunci cînd l-a invitat la vestitul
hotel Diplomat
întrebîndu-l el însuși timid:
„Meștere Brâncuși mi-ați putea
spune
ce simbolizează piesele Dumneavoastră
atît de strălucit strunjite
și numite Păsări măiestre?
Ce să le spun despre asta
omologilor mei, miniștri vestiți
de la Răsărit la Apus, din Nord și din
Sud
care mă tot întreabă?“
„Spuneți-le, Excelență, din partea
mea
doar atît:
nimic!“
Turcea
Un
fulg
de
nea.
Muri
Ion Mureșan a fost la un moment
dat
treaz.
Și nefericit.
Căci trenul în care era prizonier de-o
viață
pierdea în fiecare stație cîte un
vagon.
Apoi cîte un compartiment.
Apoi cîte un călător.
Conductorul însuși pierduse în
ultima clipă
să urce.
Herman Hesse
Pînă la Jocul cu mărgele de sticlă
n-am priceput muzica.
Atunci însă m-am iluminat:
e o geometrie ascunsă a lumii.
Un drog.
Încă neinterzis.