Acasă Eu n-am avut niciodată o casă a mea Am schimbat mai multe adrese Ca poetul m-am tot mutat De la subsol la mansardă Și de la o mansardă la alta… Experimentând mereu, fără să mă fixez nicăieri Nu insist, e un loc comun Omul cu valiza… Mereu mă nemulțumea câte ceva Însingurarea, coșurile de …
Poemul de lut Tu ești poemul de lut pe care îl scriam cu bățul în spatele casei copilăriei mele Șotron Viața este un joc de șotron – echilibristică la limita dintre o linie groasă și una subțire ori lumina dintre frunze dintr-o pădure și crăpăturile unei case părăsite zgâriem lutul moale cu un băț încadrăm …
*** Să conlucrezi, aproape frenetic, cu plecarea ta, aproape blând, abia născut, ca și cum ai conlucra cu viața fără sfârșit, cu sămânța aiuratică, încolțită absurd pe trotuarul torid. să te lepezi de cuvintele asfixiante (deja), să te lepezi de trista lor obezitate, chiar acum, când te pierzi, sub pleoapele mai bătrâne ca oricând, undeva, …
MIEII ROȘII Văd uneori o spărtură în dantelăria cerului și o luminiță roșie ieșind împreună cu un om înalt cu plete lungi și albe ca argintul pur cu un toiag de păstor într-o mână ce toarnă dintr-un potir uriaș mii de miei cu blănițe și ochi roșii pe un covor roșu cu franjuri de la …
Tocmai atunci În timpul rondului de noapte spre dimineață am văzut înfruntarea dintre întuneric și lumină. Tocmai atunci veneai tu ca din văpăi însoțită de scânteile care valsau. Neliniștit priveam scrisul ce părea viu și dădea lăstari; prin desișul lor și azi cad și mă ridic pregătindu-mă pentru o iminentă simfonie ce până acum mereu …
Lumea de dinainte, lumea de-apoi Mergem spre lumea de dinainte. Noi sîntem în cea de apoi. În cea de dinainte chiar dacă te plictisești puțin și nu-ți lipsește nimic nimic erai prea singur fericit din naștere. Acum moartea camuflată peste tot și-n toate ne-a adunat laolaltă ne face cu atît mai vii cu cît sîntem …
Oglinzi făcute țăndări Când gândurile dar pare-se și sentimentele în cap își fac de cap apoi aceleași sentimente și gânduri coborând mai jos în inimă făcându-și de inimă rareori în cord căzând de acord de această situație profită pesimismul iar uneori filosofia literatura și muzica lumii intențiile îmbinărilor și dezbinărilor fiind de-a intra cât mai …
Poeme de Cristian Liviu Burada Despre adevăruri E mai greu să poți vorbi cu ceilalți Care nu mai sunt De aceeaşi parte a oglinzilor cu tine Ei nu-ți mai răspund de ceva timp Pentru că nu doresc Să mai afli vreun adevăr Orice adevăr rostit ar putea fi fatal aici Printre coline deșarte Dacă totuși …
Poeme de Andreea Iulia Scridon Pilda ateului furios Am petrecut 350 de ani pregătindu-mă pentru un miracol. Mi-am umplut odaia cu flacoane Erlenmeyer, pahare Berzelius și plăci Petri, am adunat cunoștințe enciclopedice despre apariția prevestirilor divine. Când îngerul a apărut în sfârșit, i-am spus nu: nu ai chipul unui înger. Asta ar putea fi vocea …
Poeme de Doina Adriana Nicolăiță Sufletul caută un trup Sufletul caută un trup, uneori e șubred alteori viguros, fiecare cu codul lui genetic, cum se spune, coabitează: unul îl cară pe altul își dispută întâietatea se răfuiesc care pe care. Sufletul vrea să rămână viu, trupul se lenevește – lutul se fărâmițează – pradă iluziei. …
Fereastra Stai în grădina lui Chopin la Żelazowa Wola fereastra deschisă perdeaua de voal respiră larg din casă „îl auzi cântând la pian“ pe el, așa cum era, întocmai. Ascultă doar ascultă – și peste coame de milenii va ajunge până la tine tânguirea lui Ghilgameș la moartea lui Enkidu… Acum ai auzit glasul găurilor …
Comoara Pe Argeș lângă luncă, un deal se’nalță-n chipul Urciorului de-argilă al vechilor olari Și pomenește zeii uitați de țară, cari I-au plămădit făptura și lutul și nisipul. Pe rotunjimea formei, din vale până’n cer, Se suie împletindu-și lumina ce adie, Frunți verzi de nuci și trupuri de arămită vie Cu frunza zugrăvită ca pe …