Făptaşul S-ar fi putut crede că e doar un biet lanţ de paie cu care el – să-i zicem, pentru început, făptaşul – s-a legat de un gard sau de un zid şi, uite aşa, legat, scria cu degetul arătător cuvinte în aerul pământiu (fără diamante) ce-i tremura uşor ca un nimb întunecat puţin peste …
Credea că sunt un spirit al locului Înainte de răsărit, Deschid ochii. Ceața lovește zidurile. Pocnetul repetat al singurătății m-a trezit. Din obișnuință, trag perdelele. În fața căsuței, O siluetă se mișcă lent. Ignor. În picioare, Trag șosetele de lână Și deschid radioul, Ce-mi schimbă percepția de pe frecvența pustiului. Pe sobă, Am pus ibricul. …
Primăvara din iarnă Tu crezi că februarie e luna în care se întâlnesc iarna și primăvara, ca în petalele de rododendron. Cum se întâlnesc cei care sapă un tunel, de o parte și de alta a muntelui, și se îmbrățișează fericiți? Știu nu toți vom trece în celălalt anotimp, digital, controlat de I.A. și de …
Ce rămâne? Un murmur de ape secate în albia cerului, un foșnet de iarbă-n memoria dusă-a nisipului, ecoul pașilor pe o stradă pustie, cartoteca tăcerii și scrumul scuturat al târziului, hieroglife pentru un ipotetic champollion, în palma închisă-a amurgului un strop de noapte: axioma zilei de mâine. * Așa au trecut, așa s-au scurs, așa …
Jarul sînt ceilalți Nu vă sfiiți: lemnul care arde a trăit în aceeași pădure cu lemnul care nu arde El ne va povesti despre flăcările identității despre jarul care s-a împărțit la săraci: la început a fost cenușa la început a fost întunericul lemnul care nu arde știe că flacăra care se stinge singură este …
*** Mă duce iarna în pustiu, vântur zăpadă şi sunt viu. Mă-ntind peste-un ocean de alb, în jur e frig, sufletu-mi cald. Şi cât îmi place să îmi las paşii pe albul fără glas… E-atâta linişte şi taină în sufletu-ţi, stăpână iarnă, inel în neştiuta-mi karmă. În jur e alb, în suflet cald, greu mi-este, …
Poveste fără final Toată noaptea a fost povestită de cel care n-a văzut cu adevărat cum arată o noapte de la apus pînă la răsărit, vorbele lui se rostogoleau peste tăcerile celor care dormeau și visau o noapte în care cineva povestea despre ceea ce nu văzuse încă dar urma să se întîmple, cînd m-am …
Poeme de Ioan F. Pop poemele altor tăceri cuvintele au îmbătrînit și tăcerile nu mai au nici o adresă. drumurile stau să cadă în așteptări tot mai străine. am început să culegem ceea ce încă nu am semănat. tot ceea ce zilele și nopțile ne aruncă ca la niște cerșetori. cad peste noi clipele …
O să vină o vreme În dimineața în care se termină tubul cu pastă de bărbierit simt că a mai trecut o etapă din viața mea, urmează lucruri greu de prevăzut, deși nu-mi închipui ceva special; e posibil ca ființele extraterestre să părăsească imaginația noastră și să invadeze pămîntul; e posibil ca păsările să-și definească …
Colindători Încap în orice icoană, oricât ar fi ea de mică. Pe dinafară, vreau să spun, pentru că, odată ajuns înăuntru, pot umbla veacuri în șir fără să-i dau cu privirea de margini. Cel mai ușor este s-o iei în sus, adică spre cer, până ce-ți iese în cale Dumnezeu. Lumina ochilor Săi, mai precis, …
Ca într-un vis medieval cu accente roase de carii era la Severin tânăr păgân ce se-mbăta cu săruri patimașe, c-ar fi zărit conturul ferecat al lui satan Exista ca o sofa tristă de nobil vienez, ca o tristețe apăsătoare ce pocnea în el când trecea pe lângă vechile farmacii Se agăța de ceasul de buzunar …
Poeme de Ion Vintilă Fintiș Secunda este doar o himeră 1. Aici, a fost cândva o mare. Un cerc. O șuviță de tăcere. Aici, nu mai este zi și nu mai este noapte. Doar o urnă lichidă în interiorul muntelui. Trupul devine un oraș care miroase a timp. Eu sap, tu sapi, noi săpăm adânc, …