Poeme de Doina Adriana Nicolăiță
Sufletul caută un trup
Sufletul caută un trup,
uneori e șubred
alteori viguros,
fiecare cu codul lui genetic,
cum se spune,
coabitează:
unul îl cară pe altul
își dispută întâietatea
se răfuiesc
care pe care.
Sufletul vrea să rămână viu,
trupul se lenevește –
lutul se fărâmițează –
pradă iluziei.
Sună clopoțelul
degringoladă
care încotro?
Asculți Body&Soul
și fără să vrei
simplifici lucrurile.
Nu te poți purta la fel
oriunde,
fiecare cu straturile lui.
Reflecție
Nu te înclina în toate părțile,
rămâi tu,
nu chiar ca Turnul din Pisa,
nici ca atunci când săruți
mâna
sau papucul oportuniștilor
până la pământ,
sus e cerul
mâinile îl imploră
îl leagă la gât,
în fâșii,
îl poartă pe umeri
ca pe propriul destin,
ochii îl străpung
până la Piticele Roșii,
la origini
unde creația se tot regenerează.
Înclinațiile ierarhizează scara,
celelalte înclinații
se raportează matematic,
fără erori, fără imprecizii,
gravitațional.
Impas
Prietene, sărbătorim anonimatul,
fără laude, fără tânguiri
fără false imagini
striga Gaius Marius în senat
doar cu cicatricele pe piept
și curajul de-a doborî prejudecăți,
cel etalat de voi în triumf
pe surse, bannere,
în mass-media
nu sunt eu,
e doar emfaza
nenaturală, neprietenoasă
în scris, în vorbire,
în atitudine.
Știți că
nu umblu cu Sulla în coaste,
sunt un reformator
fără merite false,
imunizat.
Căutare
Tânărul rezema masa într-un cot
nu stătea chiar degeaba
pescuia
selecta din peisaj forme
nu-și bătea capul cu probleme
existențiale
aștepta
avea tot timpul din lume
văzul său se întindea până unde
voia el
ca și vorbăria
numai să nu tacă
nega tot,
blasfemia toate
în nesfârșite cascade de înjurături
și alte voluptăți,
nu știa ce să pună în loc
părea descumpănit
în încrederea sa semeață
părea,
dar nu găsea.
Calc în gol
Neprevăzutul,
calc în golul
pavelelor scufundate
nu între plăci tectonice,
în cotidian,
un fapt divers,
e plin orașul de ele
înmulțite și nesemnalizate,
cosmetizarea nu se aplică,
o nimica toată
au mai pățit-o și alții
picioare bune să ai,
ochii în patru,
orteza în buzunar
și calul alb de rezervă.
E bine să fii prevăzător
să ocolești răul,
povețele sunt bune
e plin facebook-ul de ele,
totuși,
nu-ți sare nimeni în ajutor,
doar tu sari într-un picior,
ghinion.
Că bine zici,
ce vină au gropile,
nu le poartă nimeni de grijă
sunt tot acolo,
mai multe și mai adânci,
spre lauda tuturor.
Poeme de Daniel Moșoiu
întâmplare cu poetul ion mureșan
poetul ion mureşan m-a
publicat în revista tribuna
un prieten mi-a adus revista
abia sosită din tipografie
mirosea a cerneală (mama lui
lucra în redacție
era secretară)
a venit în cămin val-vârtej
dimineaţa
apoi alţi prieteni au venit
să o vadă
mulţi dintre ei nu mă
credeau în stare
daniel moşoiu părea
un diogene plictisit de
înţelepciune
(chiar așa scrisese poetul)
unora nu le-au plăcut poeziile
prea multă poveste prea multă existenţă comună
cu poetul ion mureşan m-am
întâlnit la o bere
s-au făcut mai multe beri şi
eu aveam în ziua aceea
prima întâlnire cu o iubită
pe care mă gândisem să o
cer de nevastă
mie încă de la prima bere mi
se împleticea limba în gură
şăgalnic poetul mi-a spus
băiete
scutură-ţi picioarele
n-am înţeles ce-aveau a face
picioarele cu limba
căutând o pereche de blugi
nu atât faptul că în ziua
aceea bătusem oraşul
căutând o pereche de blugi –
şi asta nu era nimic
bodegile erau deschise aerul
tare asfaltul uscat
părul femeilor ardea în vânt
tarabele apăsate de revistele
sexy
iar în piaţă unde ajunsesem
în cele din urmă lângă tonete chiar acolo
lângă sacul cu cartofi şi
boarfele agăţate de umeraşe
o femeie proba peste o bluză
verde
un sutien apăsându-şi cu
palmele imensele
proemineţe şi stând aşa
îndelung să verifice
dacă-i încap sânii frumoşi
modelaţi
de bluziţa aceea subţire
verde
mai târziu am văzut-o
trecând strada
poate că-şi cumpărase
sutienul şi-l îndesase în geantă
dar asta nu era nimic
şi nu atât faptul că în ziua
aceea mă pierdusem prin oraş
căutând o pereche de blugi
cât întâmplarea că intrând
la music pub
cânta nirvana şi în timp ce
aşteptam berea
el şi-a aprins bricheta
apropiind-o de mâna ei
n-a strigat nici măcar nu şi-a
tras mâna l-a privit în ochi
l-a mângâiat ușor pe față
când eu am simţit deja un
uşor miros de carne arsă
şi am înţeles imediat că
o urmărisem degeaba
oricum era un motiv bun
să te îmbeți
crucea
el aşază crucea-n picioare
opintindu-se
cu o mână apucă dalta
cu cealaltă ciocanul
în spatele lui încă vie
aplecată de spate bătrâna
am dat o grămadă de bani
pe locul ăsta
și crucea m-a costat o avere
cam tot ce-am avut
de restul se vor ocupa vecinii
că doar nu m-or lăsa în casă
neîngropată
am strâns bani pentru popă
şi o mică pomană acolo
și dacă o să mai am zile mai
pun eu ceva deoparte
zic că pot muri liniştită
am unde merge
că mi-era şi frică
vezi să n-o strici n-o lovi
aşa tare
şi scrie un pic mai apăsat
numele
să se vadă
într-un amurg sticlos de vară
să fi fost
acum câţiva ani când asudat
cu geanta burduşită de
scule pe umăr
cu banii în mână
coborând din cimitir
sculptorul pândea crâșma
aceea nenorocită
în care se aduna toată pleava
cartierului
într-un târziu
mi-a mai zis doar că bătrânica
şi-a strâns basmaua neagră
sub bărbie
i-a întors spatele
a căzut în genunchi şi-a
început să se roage
şi să plângă amarnic lângă
cruce
ca şi cum ar fi fost deja
îngropată acolo