IN MEMORIAM NICOLAE MANOLESCU

Nicolae Manolescu și primul an de cronicar literar

Debutul publicistic seamănă cu sfârșitul unei îndelungate așteptări. Ca și cum ar fi exersat mult timp până să se ivească ocazia. Necunoscând vârsta autorului, apreciai că urmărise fenomenul literar de ani buni. Indiscutabilă, precocitatea lui Manolescu e periculoasă. El scrie adulând obiectul muncii și uitându-i ideologia. Când debutează în presa literară, N. Manolescu n-are ezitări, …

Întâlniri livrești cu Nicolae Manolescu

Ca absolvent al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, nu am avut șansa de a-l avea profesor pe Nicolae Manolescu, prestigiosul om de cultură care a dominat viața literară românească mai bine de o jumătate de veac. Cum destinul m-a purtat pe la Satu Mare și Baia Mare, întâlnirile mele cu autorul Istoriei …

Locul rămas vacant

Autorul studiilor Sadoveanu sau utopia cărții (1976), Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc (vol. I-III, 1980 – 1983), Despre poezie (1987), Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu (2001), Teme (vol. I-VII, 1971-1988), Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură (2008, 2019) și altele, a fost, timp de mai multe decenii, până în …

Momentul marii despărțiri

Și noi, timișorenii, trebuie – din păcate – să ne luăm rămas bun de la una dintre personalitățile cu adevărat impresionante ale elitei intelectuale românești, Nicolae Manolescu. Ne despărțim de cel care a scris peste treizeci de cărți de critică și istorie literară, a fost academician și profesor universitar, editor și eseist, președinte al Uniunii …

La Litere

Ce-ar fi potrivit pentru evocarea lui Nicolae Manolescu chiar în „România literară“, revista de care a fost atît de legat, cronicar al ei timp de peste două decenii, din 1972, și director 34 de ani, din 1990 și pînă-n ultima sa zi? Am mai scris despre el, și mai demult, și-n săptămînile de cînd a …

Non ducor, duco! Multiplele identități ale unui intelectual unic

Primul Nicolae Manolescu al amintirilor mele rămâne legat de o lună de primăvară, cred că un martie totuși rece, de prin 1984 sau 1985. Elevi fiind la Liceul de Filologie-Istorie (actual „Elena Cuza“) al Craiovei acelor ani, doar ce a ajuns la noi zvon că Nicolae Manolescu va fi oaspetele unui liceu concurent, „Frații Buzești“! …

Inteligența în stare pură. Epilog

Am crescut înconjurată de filologi: părinții, profesori de engleză, bunica, profesoară de română și bunicul, deși chirurg de meserie, fascinat (și practicant) de frumos: pictură, sculptură, muzică, epigramistică. De mică, în vreme ce părinții hărțuiți de îndatoriri și cozi la alimente fugeau de colo-colo, petreceam ore lungi în apartamentul semi-înghețat al bunicilor unde, înfofoliți în …

Piramida lui Manolescu

Pentru mine, unul, s-a încheiat capitolul validării creației originale după criterii estetice, o dată cu dispariția marelui critic de direcție Nicolae Manolescu (venit în prelungirea trioului istoric Maiorescu-Lovinescu-Călinescu). Conta în fața propriilor ochi tot ce scriam fiindcă mă expuneam voluntar exigențelor autorității critice promovate și de „oamenii lui Manolescu“ (nu numai de către Manolescu însuși), …

Nicolae Manolescu în oglinda contemporanilor

Cum am depășit „complexul Manolescu“ Am avut, multă vreme, un „complex Manolescu“. Departe de centru, în tinerețe, crescut cu voluptatea libertății absolute în teritoriul poeziei, în care intrasem din inconștiență (sau din imprudență), momit de cine știe ce glasuri tainice, nu prea înțelegeam la ce este bună critica literară pe lumea asta. Deschisesem câteva cărți …