Semn de carte

Un lirism integral

Natură stenică, poetul Gabriel Chifu are avantajul de a aborda o perspectivă echilibrată asupra existenței cu toate ale sale complexități, secvențe contradictorii, avansuri și cedări pe un amplu eșichier. Nimic din ce este uman nu-i este străin. O emoție a integralității îi străbate producția care nu e doar o însumare a unui șir bogat de …

Un lirism deschis

Mihai Firică ne oferă un lirism cu apetența epicului. Gata a se nara pe sine narând lumea cu factorii acesteia abordați din diverse unghiuri, cu asocieri și disocieri care probează o continuă vitalitate. Efervescența de tip meridional, dispoziția de a se înfățișa cu o largă gesticulație precum în fața unui public prezumat îi dă măsura …

O roată simbolică

Roata: un simbol ambiguu. Pe de o parte, reflectând perfecțiunea suverană a cercului, pe de alta, cu o notă relativizantă în relație cu fenomenele complexe ale devenirii, ale continuității fără fine. O eliberare și o subordonare în aliaj. Punându-și creația poetică sub semnul roții, Vasile Igna se încredințează cu bună intuiție unei circularități neîntrerupte a …

Între poezie și piatră

O solemnitate sumbră, crispată, revendicativă domină versurile lui George Vulturescu. Poetul caută grandoarea fenomenului natural spre a proiecta asupră-i stările d-sale emoționale tangente la meditație. Siguranța rostirii pe spații întinse nu izbutește decât a accentua dubiile, nostalgiile, relativele speranțe ale unei ființe de o robustă vitalitate. O incertitudine disimulată o îndeamnă a se recunoaște brutal …

O criză a firescului

Postura poetului Echim Vancea este una a indeciziei lăuntrice. O stare aparent minimală, opusă tonului ferm, conturului exact, aerului conclusiv, dar având putința unor tangențe continue cu straturile existențiale mai din adânc. Modestă în naturalețea sa vulnerabilă, ființa se prezintă prin emoții pasagere, prin senzații de o clipă, prin gesturi abia schițate, printr-o textură de …

Actualitatea cronicii literare

Ultimul volum al lui Nicolae Oprea conține o pledoarie oportună în favoarea cronicii literare. În pofida unor aparențe ale ocazionalului, fragmentului, efemerului, specia în cauză aspiră la o sinteză a vieții literare circumscrise de actualitatea sa nemijlocită. Practicantul cronicii e, totodată, un proiectant și un executant, un organizator și un truditor pe terenul mobil al …

O poezie a tinereții

Într-un volum consistent, Radu Ulmeanu ne înfățișează producția d-sale poetică incipientă, pornind din anii 1970. Animată de-o energie juvenilă, de un firesc neastâmpăr al fixării, aceasta erupe în toate direcțiile, având intenția conținută a unui autoportret al vârstei. Poetul stă de vorbă cu lumea ca și cum ar sta de vorbă cu sine și stă …

La un bilanț

Ion Pop ne oferă un reprezentativ volum de bilanț moral. Poezia unei vârste crepusculare și a experienței corespondente s-au comasat într-o confesiune eliberatoare care constituie fondul grav al textelor. Factorii caracteristici sunt cei ai replierii, ai modestiei, ai unei sfieli în fața lumii și a eului propriu, de transilvană sorginte. Revenirea la un minorat lăuntric …

O energie în variante

Poezia lui Nicolae Coande are uneori aerul unui suspans enigmatic. Autorul începe o confesiune, adoptă un ton decis, descrie un gest amplu, dar dintr-odată se oprește, trece la altceva, repetând procedeul. Elan incipient dar și rezervă, relație posibilă dar și evitare, într-un joc ce trece de la un vers la altul, de la un poem …

Un interiorizat

Soluția la care recurge îndeobște poetul Victor Știr e cea a unei interiorizări maxime. Ceea ce poate da iluzia unui abandon al comunicării curente, a reducției eului liric la propria-i prezență ermetizantă. Imagini elocvente cu tonalități uneori patetice, dar de cele mai multe ori placide, în economia conștiinței proprii. Locul comun nu e dat la …

Un cult al prezentului

O melancolie încă nedetașată de stratul de energie din care a purces, un scepticism încă nelipsit de o notă de prospețime, o cedare care nu e încă sigură pe sine întâlnim în versurile lui Romulus Brâncoveanu. Confesiunea reprezintă aici un melanj de aspirații și insatisfacții care devin iarăși aspirații. Totul pe un ton degajat, pe …

O natură stenică

Într-o perioadă de tensiuni, crize, tonalități ridicate ale ambianței, Horia Gârbea conservă în versurile d-sale un firesc al existențialului nu tocmai la îndemână, o civilitate a scriiturii. Creația i se înscrie cu naturalețe în tiparele unei sensibilități ce-și propune a rămâne egală cu sine. Imaginea globală a poetului e cea de ființă echilibrată, totodată sociabilă …