Pe 27 martie este Ziua Mondială a Teatrului. Zi care ne găseşte anul acesta şi mai răvăşiţi, şi mai tulburaţi de tot ceea ce trăim. Dramatic şi tragic. În aceşti ultimi doi ani, fiinţa creatorilor, a noastră, a tuturor, şi-a pus rostul într-o paranteză. Ne-am izolat, ne-am însingurat. Rătăcim. Parcă tot mai singuri. Ne-au murit …

Deja este o săptămînă de cînd absurdul puterii unui nebun s-a înfipt în inima tuturor. Moartea nu este doar în Ucraina. Este în fiecare dintre noi. Șocant. Nu cred că prea mulți dintre noi am dormit zilele și nopțile astea. Mulți din generația mea am considerat că pandemia este războiul pe care nu l-am trăit. …

În ciuda întunericului ce-a coborît pe pămînt și în noi, am avut anul trecut multe locuri cu lumină. Locuri vii. Despre unele am povestit în numărul trecut, despre altele o voi face astăzi. Pentru mine, poveștile teatrului, lumea și artiștii în care cred, pe cei care îi urmăresc constant, pe cei pe care mă străduiesc …

Borges are o carte splendidă, Elogio de la sombra, cu care se întoarce la formula în care alternează, ironic și sentimental, versurile cu proza, cu o intensitate poetică și umană care a emoționat și a avut un impact despre care tot combăteam în nopțile pătimașe ale studenției. Și mult după. De fapt, în întunericul fricii …

Asta mi-a spus regizorul Lucian Giurchescu în 2011, în emisiunea mea „Nocturne“. Să nu uiți… Nici pe cele bune, nici pe cele rele. Complicat. Avea optzeci de ani atunci, iar discursul său era perfect. M-a marcat acea întîlnire. Dar nu chiar pe moment. În avalanșa de lucruri pe care simți că ai harul și datoria …