Am avut privilegiul ca în scurta mea vizită la Craiova să văd o actriță genială, Costinela Ungureanu, în „Elida“, și să stau puțin de vorbă cu doi dintre cei mai mari artiști: regizorul Declan Donnellan și scenograful Nick Ormerod. Ei nu înseamnă doar istoria teatrului britanic și un anume tip de școală, ci și un …
Magnoliile enorme au explodat în tot orașul. Și au rămas cu zîmbetul viu înghețat în flori. Este iarăși iarnă. Frig. Vînt. Ninge. Ciudat. Un scurt du-te vino – ca mai toate drumurile mele după spectacole în țară și în lume – ca să văd Scaunele pus în scenă de Gabor Tompa la Théâtre National de …
Acum mulți ani, la începutul anilor nouăzeci, am văzut la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu Idiotul. Un limbaj regizoral complet diferit, un soi de nebunie cinematografică și un tip de performanță care ne-a uluit pe toți. Actrița din rolul principal părea aproape ireală. În frumusețe, în plasticitatea corporală, gestuală. În tot. O trupă din Ucraina …
Pe 27 martie este Ziua Mondială a Teatrului. Zi care ne găseşte anul acesta şi mai răvăşiţi, şi mai tulburaţi de tot ceea ce trăim. Dramatic şi tragic. În aceşti ultimi doi ani, fiinţa creatorilor, a noastră, a tuturor, şi-a pus rostul într-o paranteză. Ne-am izolat, ne-am însingurat. Rătăcim. Parcă tot mai singuri. Ne-au murit …
Viața noastră de zi cu zi este făcută din gînduri. Din gesturi. Unele declanșează acțiune, altele, meditație. Sînt gesturi care se pot constitui în categoria automatisme. Cu cîteva luptăm cîteodată și schimbăm șina ca să nu se facă șanț. Ca și cu cele mentale. Există o categorie esențială de semne care s-au transformat în ritual. …
Danemarca are frontieră maritimă cu Regatul Unit. Marea nu mi-a dat niciodată liniște. Cu atît mai puțin în Scoția, în unele zone în care neliniștea profundă este frămîntată de valuri, de vînt, de culori. Am fost demult să vizitez un castel din Danemarca despre care se spune că ar fi Elsinor-ul lui Shakespeare. Nu știu. …
Deja este o săptămînă de cînd absurdul puterii unui nebun s-a înfipt în inima tuturor. Moartea nu este doar în Ucraina. Este în fiecare dintre noi. Șocant. Nu cred că prea mulți dintre noi am dormit zilele și nopțile astea. Mulți din generația mea am considerat că pandemia este războiul pe care nu l-am trăit. …
Vorbeam acum ceva vreme cu un coregraf şi mărturiseam, încercînd să-i determin interesul pentru un proiect, că văd mereu ca pe o provocare interioară şi artistică o cercetare despre tango. O abordare cu perspective fresh, schimbate. Şi în sensul despre care spunea Cătălina Buzoianu, care dorea să rămînă mereu un descoperitor. La noi, singurul lucru …
Brâncuși Pe 19 februarie 1876 se năștea la Hobița Constantin Brâncuși. Cred că și astăzi îi sîntem datori cu încă foarte multe. Nu cred că am făcut, pentru personalitatea lui și pentru cultura noastră, decît prea puțin. Încă parcă nu l-am asimilat și noi. Cînd eram puștoaică, ai mei ne-au dus la Tîrgu-Jiu ca să …
Început de decembrie 2021. Cel mai greu an din viața mea. Gîndurile negre par că se rostogolesc sinucigaș odată cu rafalele puternice pe care le văd înfoiate dincolo de geamurile oribil de murdare ale trenului cu care merg la Craiova. Ce bine, îmi zic, cînd le văd chinuite și învîrtite de vînt! Cum or fi …
În ciuda întunericului ce-a coborît pe pămînt și în noi, am avut anul trecut multe locuri cu lumină. Locuri vii. Despre unele am povestit în numărul trecut, despre altele o voi face astăzi. Pentru mine, poveștile teatrului, lumea și artiștii în care cred, pe cei care îi urmăresc constant, pe cei pe care mă străduiesc …
Borges are o carte splendidă, Elogio de la sombra, cu care se întoarce la formula în care alternează, ironic și sentimental, versurile cu proza, cu o intensitate poetică și umană care a emoționat și a avut un impact despre care tot combăteam în nopțile pătimașe ale studenției. Și mult după. De fapt, în întunericul fricii …