Cu o preocupare constantă, dublată de informare, de cercetare, de văzut music-hall-uri în locurile unde oamenii se pricep la asta și fac o industrie extraordinară, cu pregătire făcută pe cont propriu în acest domeniu necultivat la noi, nici în școli, nici pe scene, Răzvan Mazilu a dezvoltat, în ani, acest gen și în peisajul nostru. …
Chiar dacă nu vorbesc prea des cu artiștii de care mă simt legată profesional și emoțional, îi port nu numai în amintiri, ci și în gînduri. Și gîndul cel mai profund este teatrul. Port cu mine toate aceste intersecții, popasuri, mai lungi sau mai scurte, prietenii comuni, poveștile toate care se ramifică în existența mea. …
Amintirile ne hrănesc. Ele conțin clipa trecătoare a unei seri de teatru, clipa subiectivă cînd totul se topește în jur, realitatea se estompează și flacăra iluziei joacă, pîlpîie, farmecă. Îmi plac reprezentațiile de după premieră. Simt o libertate formidabilă în a privi o punere în scenă. Mă uit în tihnă, cu poftă, cînd mi se …
Ada Milea este acel artist profesionist care și-a cultivat libertatea coerent și sistematic. Lumile sale sonore au ieșit din cuvinte și universuri magice ale unor poeți geniali ca Gellu Naum și Ion Mureșan. Din căutări și înțelesuri prin aburii erotico-filosofici ai unicului cerșetor de cafea, Emil Brumaru. Ada Milea face poeme muzicale ludice, pamflete, satire, …
Uimirea la români este o stare de fapt. Sub semnul ei, veșnic, parcurgem variate forme de supraviețuire. Ne place să mințim, să nu ne prea spetim cu munca, să facem frumos la șefi, să lingem una, alta, pentru o funcție, o poziție, ceva privilegii, să ne învîrtim și să ne răsucim după cum bate vîntul …
Cînd a murit, pe 9 octombrie 2007, Adrian Pintea avea cincizeci și doi de ani. Doamne, Dumnezeule!…Îmbrăcat mereu în negru, cu pantalonii lui de piele, cu cizme ascuțite sau bocani, cu părul parcă tot mai cărunt, cu ochelarii cu rame argintii, apărea sistematic în viața mea. Ca o pasăre migratoare. Întîi ne tatonam. Ne măsuram …
Merg cu mașina și-mi dau seama la un moment dat că mă afund în beznă. Verific poziția farurilor. E cea corectă. Privesc mai atent. Străzile sînt cufundate în întuneric. Ca și gîndirea. Ca tot. Înaintez cu grijă și stupoarea cu mine. Mă gîndesc că este vreo prea obișnuită pană de curent. Una din zecile care …
Cui îi pasă de cultură? Sincer. Se bifează la greu, cum se spune, acțiuni care mă obligă să mă uit în calendar. Campaniile electorale se prelungesc, uneori, fără de măsura sensului conținutului profund al lucrurilor. Prea des forme fără fond. Hmmm… Maiorescu ar rămîne și el stană de piatră la încremenirea într-un proiect devastator de …
În anul 2018, Angela Gheorghiu își lansa la Royal Opera House prima carte autobiografică: A life of art. Un lung dialog bine structurat cu un profesionist de calibrul lui Jon Tolansky. Percuționist la tinerețe în orchestra de la Covent Garden, realizator de documentare, mai tîrziu, de emisiuni radio, compozitor, un reper cu o experiență profesională, …
Zilele trecute m-am lovit de timp. Poate tocmai cînd mi-era mai frică de el. Timpul și istoria. Același raport cam ca pe Insula lui Vodolazkin. Sau a lui Prospero. Trecerea timpului și martorii lui nasc istoria. Tot așa cum Cuvîntul este pentru noi Miracol din care se ivesc lumi, universuri, sensuri, căderi, măriri, zboruri, Viața …
De cîte ori este Lună plină, și acum a fost iar, mă gîndesc la teatru. Și la Miracolul lui care m-a ținut și mă ține în viață. La Festivalul Național de Teatru și la un fel de scrisoare-legămînt pe care am scris-o echipei cu care lucram atunci. La toate aventurile mele pe tărîmurile minunilor absolute, …
Săptămîna asta începe Festivalul de Teatru de la Sibiu. Unele dintre trupele mari nu mai vin. Cei din Israel, de exemplu, sînt obligați să facă, la întoarcerea în țara lor, carantină. Categoric și situația pandemiei și toate semnele de întrebare din jurul vaccinaților sau a celor nevaccinați, a restricțiilor, a testelor pe care artiștii, dar …