De cîte ori este Lună plină, și acum a fost iar, mă gîndesc la teatru. Și la Miracolul lui care m-a ținut și mă ține în viață. La Festivalul Național de Teatru și la un fel de scrisoare-legămînt pe care am scris-o echipei cu care lucram atunci. La toate aventurile mele pe tărîmurile minunilor absolute, …
Săptămîna asta începe Festivalul de Teatru de la Sibiu. Unele dintre trupele mari nu mai vin. Cei din Israel, de exemplu, sînt obligați să facă, la întoarcerea în țara lor, carantină. Categoric și situația pandemiei și toate semnele de întrebare din jurul vaccinaților sau a celor nevaccinați, a restricțiilor, a testelor pe care artiștii, dar …
Prima oară pe scenă l-am văzut la începutul anilor optzeci. La „Bulandra“, Grădina Icoanei. Moțu Pittiș făcuse un spectacol- happening, i-am spune astăzi, de muzică și poezie. Pentru generația mea, și nu numai, era o insulă a libertății. O insulă reală, și nu imaginară. Mă duceam să cînt Beatles și hit-rile celor de la „Phoenix“, …
Am ezitat foarte mult dacă să scriu sau nu despre ediția de anul acesta a Galei UNITER. A douăzeci și noua.Fără să le caut cu orice preț, amintirile mă invadează. Ele se plimbă prin mine cu un soi de aură luminoasă, care le îmblînzește. Această lumină le iradiază și le estompează umbrele. Care există întotdeauna, …
Spectacolul despre care scriu este un Manifest. Despre educație, despre artă. Despre cum ar fi, dacă ar fi și despre cam cum se face, de nu este. În orice caz, pentru mine a fost prima reîntîlnire cu teatrul după toată istoria pandemică. Și una fericită, valoroasă, substanțială, tușantă. Am văzut de trei ori Rosto după …
Și, de aceea, sînt pregătită să prind pe pămînt sau în cerul din capul meu un strop din Lună. Cînd se întîmplă asta, îl duc acasă repede, repede. Îi fac culcuș în mintea mea, îl ocrotesc, îi spun că-l iubesc. Îl hrănesc cu ce și cum pot. Stropul crește. Crește. Și se împlinește. Să-l scot …
Cam la doi ani de la apariția la Editura „Grasset“, am primit cadou cartea lui Anne Sinclair, 21, rue La Boetie. Într-un anumit context, o cunoscusem pe Anne Sinclair în anii nouăzeci, era foarte pe val, în plină lumină a reflectoarelor, cu nerv, mai degrabă tăioasă. Poate nu chiar atît de tare cît a fost, …
M-am tot gîndit în ultimele săptămîni la Mircea Zaciu. Au trecut atîția ani de cînd nu mai e. Dar tot nu-mi dau seama de ce s-a strîns atîta tăcere. Opera lui incintă la rediscutare, la punere în cercetare și lumini. Marile figuri ca el, atît de special, de cultivat, de profund, de altfel, discret, scormonitor …
Interviu cu Angelin Preljocaj realizat de Marina Constantinescu Vă propun interviul cu dansatorul şi coregraful Angelin Preljocaj. Unul dintre cei mai mari artiști din lume. Dialogul consemnat aici este o parte din întîlnirea pe care am avut-o cu el la emisiunea mea, NOCTURNE, de pe TVR1. Mi se pare un Manifest al Artistului. De care …
Anul acesta se fac 140 de ani de la nașterea lui. Festivalul ce îi poartă numele amintește de această aniversare. Mereu mă gîndesc că Festivalul i-l datorăm, de fapt, lui Yehudi Menuhin. El l-a gîndit, l-a inițiat, s-a implicat direct. Discipolul care nu a știut, toată viața, cum să-și exprime, sub toate formele posibile și …
Am recitit acest text, pe care l-am scris acum cîțiva ani. Poate că nici nu eram foarte conștientă cît de majoră a fost topirea ființei mele în pămîntul din sudul Franței. Pămîntul teatrului, al operei și al misterelor. Sau am fost. În timp. Descoperind și descoperindu-mă. Am trăit intens tot ce mi s-a întîmplat la …
„Am nevoie de considerația d-voastră. Ca să mă considerați este foarte ușor. Trebuie, pe de o parte, să mă neînțelegeți și, pe de altă parte, să mă înțelegeți. Pînă azi, m-ați neînțeles suficient. A venit vremea să mă înțelegeți.“ Eugène Ionesco Aceste rînduri sînt scoase, cîndva, de pe coperta unui volum apărut în 1990, „EU“, …