Poeme de Dumitru Chioaru

Orfeu cu chitară Și cînd deodată zeul se opri și cu durere mare-n glasul lui îi spuse : A-ntors capul, nu-nțelese nimic și întrebă în șoaptă: Cine? (Rilke, Orfeu, Euridice, Hermes) Să te trezești în Valea Tempi la poalele Olimpului într-o dimineață de vară atît de aproape de zei printre alți turiști cu ochii abia …

Regionalism literar în sinteză

Istoria literaturii ca atracție și disciplină este departe de a agoniza. O dovedește, printre alte apariții prestigioase din ultimul deceniu, noua sinteză semnată de criticul și istoricul literar timișorean Alexandru Ruja. El publică un masiv tom – adoptând și formatul istoriilor literare apărute sub semnătura lui Alex Ștefănescu și Nicolae Manolescu – intitulat Istoria literaturii …

Despre refuzul de a chema pe nume

Într-un interviu acordat lui Gelu Dorian, Marta Petreu mărturisea că volumul Asta nu este viața mea este „probabil cea mai întunecată carte pe care am scris-o“. Semnificativă pentru „întunecata“ carte a Martei Petreu mi se pare plasarea universului sub semnul unui dantesc al nouălea cerc, admirabil surprins de poemul Cortina: „Eu presupun că e unul …

Redescoperiri componistice și interpretări excepționale la Festivalul „Enescu“ 2023

Am ascultat la Festivalul „Enescu“ din acest an câteva orchestre cu stiluri care le fac inconfundabile, recognoscibilitate datorată, nu în ultimul rând, dirijorilor lor. Dar interesant a fost și modul în care toate aceste orchestre au ținut să-și adauge în repertoriu câte un nume de compozitor uitat, potrivit modului lor de exprimare, sau să prezinte …

Marcienne Martin: „Puterea de sugestie a titlului”

(fragment) În această prezentare ne vom referi la operele de artă ale artistului, pictorului și sculptorului român Mircea Bochiș. De asemenea, va fi pus în legătură cu lucrări create de artiști pornind de la observarea altor lucrări picturale sau poetice. Denumirea unei opere face parte din creativitatea asociată, uneori, cu gândirea analogică legată de experiența …

Poeme de Ioan Moldovan

supus să fii și tu supus, să asculți fără țâfnă punerile la punct ale Comanditarului Ar fi și timpul, vara nu mai are la sine nici măcar constelațiile de lungă memorie amare acum, la izvorul stingerilor prinzi precipitat instrumentul de scris, ca pe maneta unei nave cosmice pe care, îți repeți obsedant, poți să o …

Ochiul ingenuu al poeziei

Sunt poeți care dau impresia că își scriu foarte ușor textele, rima curge ca dintr-un imens depozit de rime, sensurile apar de niciunde, din combinații paradoxale, imprevizibile, surprinzătoare. Un poet din această categorie este Spiridon Popescu, ale cărui texte sunt „folclorizate“, sunt cîntate de folchiști, recitate de actori importanți. Un poem precum Doamne, dacă-mi ești …

Romanul livresc al cerchiştilor

Dintre grupările literare care conferă relief estetic tranziției dintre perioada interbelică și frământata epocă postbelică (Albatros, Grupul suprarealist ș.a.), Cercul Literar de la Sibiu este cea mai compactă, cu ecou prelungit și contribuție determinantă în istoria literaturii române. În 2023 se împlinesc opt decenii de la publicarea Manifestului grupării, situată în descendență maioresciană și lovinesciană. …

Teze neterminate

Pînă și problema timpului a fost luată de la filosofie și mutată la fizică. Fizicienii au calculat cînd anume a apărut timpul, cînd va dispărea, cu toate cele în care este. Filosofiei i-a rămas numai timpul uman, legat de viață și de moarte. Ultima fiecăruia îi stă, drept „soră“, cum zice sfîntul meu, în față. …

Gabriel Chifu:„ Povestirile lui Cesar Leofu”

(Transcriu sârguincios vise, coşmaruri) Transcriu sârguincios vise, coșmaruri, dorințe, descriu cu uimitoare exactitate întâmplări care n-au avut loc, imagi nez, imaginez, ficțiunea asumată este mai puternică decât realitatea, minciuna trăită cu intensitate este mai puternică decât adevărul, ficționez, ficționez, re-creez lumea. Lumea este un puzzle pe care, nătângi, cei mai mulți se îmbulzesc să-l alcătuiască …

Un memento tardiv. Pagini de istorie trăită

I-am cunoscut prea puțin pe Maria și pe Vladimir Iliescu, dar nu pot să-i uit. Nici, așa cum spune Poetul, atunci „nu i-am înțeles“. Iar acum aș vrea să se știe despre ei și despre locul lor în cultura românească dincolo de limitele specialității. Erau amândoi din Bucovina răpită de ruși. Numai că unul venea …