Pe omul din Est amenințat de Rusia lui Putin, lectura cărții profesorului Alexandru Călinescu, O lume care a luat-o razna. Câteva reacții de bun-simț la ce ni se întâmplă, are darul să-l îngrozească. Corectitudinea politică și derivatele ei de tipul cancel culture, woke, queer, black lives matters, intersecționalitatea ș.a. sunt eponime ale unor grave devieri intelectuale, cum îi spune autorul pe urmele cărților și fenomenelor pe care le analizează, un fel de ducere la extrem a drepturilor omului și anti-discriminării, o pervertire a diversității. Nu știm de ce, dar odată cu „primăvara națiunilor“ și căderea Zidului de la Berlin, în toamna lui 1989, intrarea pe piața culturală a numeroase documente și mărturii despre teroarea comunistă nu s-a dovedit suficient de convingătoare asupra consecințelor ideologizării, cea care așază gândirea într-un „pat al lui Procust“. Parcă am trăi în lumi paralele: noi, cei din fostul lagăr sovietic, asistăm oripilați la recrudescența imperialismului rusesc, occidentalii – vorbesc de universitari, de „clericii“ în accepțiunea lui Julien Benda – rezistă eroic în tranșeele postcolonialismului. „La San Francisco, scrie Alexandru Călinescu, vreo 40 de școli și-au schimbat numele. De ce? Pentru că se numeau George Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln. (…) Aceste personaje au fost implicate în ținerea în sclavie a unor ființe umane, au oprimat femeile, s-au opus progresului social, au comis acțiuni ce au condus la genocid sau „au diminuat în chip semnificativ“ dreptul fiecăruia „la viață, la libertate și la căutarea fericirii“. Ultima formulă e luată din Declarația de Independență și i se datorează lui… Jefferson. Și Lincoln, cel care a abolit sclavia? Păi, el a greșit grav față de națiunile indiano-americane atunci când a aprobat construirea liniei ferate transcontinentale, luându-le indienilor pământuri și afectându-le modul de viață. (…) Editorialistul de la Le Point care vorbește despre aceste lucruri notează totodată că, din cauza opoziției profesorilor și a părinților elevilor, nu s-a putut da unei școli din Franța numele lui Samuel Paty, profesorul decapitat de un fanatic musulman. Minoritarii musulmani s-ar fi simțit jigniți și riscul era prea mare…“ (p. 44). Sigur că dacă o anumită parte a continentului a rămas în subistorie, nu înseamnă că evoluția ideilor în Vest, în „lumea liberă“, ar trebui să bată pasul pe loc, să nu împingă mai departe fruntariile cunoașterii, să nu-și rafineze raportarea la celălalt. Doar că, după șapte decenii de pace și prosperitate, Occidentul intelectual și-a pierdut aderența la real, își inventează false probleme, nu vede sclavia, violența, genocidul acolo unde acestea chiar strigă în gura mare. „Totul este construcție socială, inclusiv diferențele dintre bărbat și femeie. Am intrat în epoca identităților fluide, când fiecare poate alege ce vrea să fie“ (p. 55). Pentru neofeminismul radical și antirasismul gongoric, bărbatul alb este dușmanul care trebuie demascat și decolonizat: chiar și atunci când acesta condamnă sincer rasismul și discriminarea femeii, asta-l descalifică, pentru că în spatele străduinței sale de a părea credibil se ascunde asupritorul latent care trebuie supus reeducării. Aceste patologii ale spiritului îmi amintesc de piesa lui Matei Vișniec, Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal. Protagonistul, tânărul scriitor, Iuri Petrovici, venit într-un ospiciu să le vorbească pacienților despre virtuțile noii orânduiri, trece, inevitabil, prin faza autodemascării: el păcătuiește împotriva sistemului prin însuși faptul că își supralicitează fidelitatea față de Conducător. Va urma, așadar, niște etape ale remodelării. O altă referință culturală ce-mi vine pe buze, citind cartea lui Alexandru Călinescu, este poemul lui Constantin Kavafis, Așteptându-i pe barbari, unde destinul implacabil se dovedește o falsă alarmă și o mare dezamăgire. În cazul nostru, s-ar putea ca profeția să se împlinească. Dar nu va mai fi o soluție revigorantă ca la Kavafis, ci prăbușirea unei cetăți lipsite de ziduri.
Pe noi barbarii, nu ne vor dezamăgi
Vitalie Ciobanu
România literară nr. 11/2024
România literară nr. 11/2024
- Alexandru Călinescu, O lume care a luat-o razna. Câteva reacții de bun-simț la ce ni se întâmplă, Editura Humanitas, 2023