Poeme de Nora Iuga

noaptea pe răcoare
la izvor la izvor
mă-ntâlneam cu un tenor
mititel cu nasul mare
noaptea pe răcoare
și-mi cânta din țiteră
un vals trist de viperă
câine mare câine rău
ce cătași în patul meu
unde perna mi-e de lemn
și-mi face tăticu semn
unde noi fi fost cuminte
ține minte ține minte
dacă te-oi trezi în zori
umezit la subțiori
te-oi ruga de mii de ori
să te duci la Chișinău
unde doarme un câine rău
cu sâni tari cu coapsa fină
și te-așteaptă în grădină
de cu zori când râzi pe dos
cine? cine?
Făt Frumos

când fusei o domnișoară
iese ursul pe-nserat
de la mine de sub pat
ursul are botul roșu
unde l-a mușcat cocoșul
dar nu-i fabulă nici dric
nici cântec din maglavit
ce mi l-a cântat bălaia
la dascălul din Hobaia
aventura mea la țară
când fusei o domnișoară
pică dor lacrimă pică
când fusei mai mititică
purtam rochii fistichii
și-l iubeam pe Alecsandri
ce frumoasă era viața
când dormeam de gât cu ceața
și la telefon Angela
mă trezea cu noaptea-n cap:
„s-a trezit dulceața?“

cântec de inimă albastră
cucu, cucu-mi cântă-n cap
că-s fată de împărat
cu păr alb și fusta strâmtă
să mă strângă peste burtă
că de la buric în jos
nici un suflet nu-i sfios
și de la buric în sus
ia aminte
orice suflet e cuminte
du-te du-te și s-a dus

ciobănică, ciobănică
în sus pe Argeș în sus
este-o casă înaltă
și-acolo scrie
„câine rău“ la poartă
ciobănică, ciobănică
tu de nimeni n-aveai frică
la Hobaia pe-nserat
când vecinii s-au culcat
și venea și ofta
dorul noaptea pe șosea
ciobănică, ciobănică
te sapă la lingurică
gura mică’n noaptea lungă
și lătratul câinelui
cât urletul satului

dor de ducă
Beatrice, Beatrice
te speriași că sînt novice
și-am îmbrăcat sutana
de mi-a dat-o sfânta Ana
ai uitat că sînt cuminte
de când nu mai am cuvinte
și mă seacă-n așternut
dor de ducă, dor pierdut
Volga, Volga, ce făcuși
ce făcuși de te pierduși
unde ți-a dus mutu iapa
și ți-a băut toată apa
jelui-m-aș jelui
jelui-m-aș și n-am cui
că’n vale la Chișinău
nu știu zău
limba cui o vorbesc eu

tudorițo-nene
suie muntele golaș
nici un borș în sufertaș
nici-un fiu și nici-un naș
tudorițo-nene
vino pe făraș
și-o să vezi ce bine-i
când nu-i nici un domn
și nici un somn
care să te cheme
undeva cândva
într-o noapte grea
pe tine mândra mea
haide bea-ți odată
ultima guriță
jumate amară
și jumate dulce
de cafea

sârba popii
foaie verde măr rotat
când eram neînsurat
am iubit o fată mare
mândră ca un pui de soare
aminti-mi-aș aminti
drept sau dacă n-aș minți
că mi-e mintea pe tavan
joac-acolo sârba popii
de mai bine de un an
că tare iubit-am viața
dar și ea iubitu-m-a
cum iubește dimineața
a mai prima turturea…

care fată-ți place
cocostârc cu trei cojoace
du-te-n colo, vino-ncoace
pupă crupa calului
calului-măgarului
că biciu-l pupa pe el
nu pe tine flăcăiaș
că-i mai voinicel
și-are trei cojoace
care fată-ți place?
aia slabă că tulpina
ori e grea ca rădăcina
mirui te-aș mirui
cocostârc cu aripi vii
mai întoarce-te la mine
ca vântul peste coline
ca gândul ascuns sub frunte
picuri mii de ploi mărunte