Proză

Ștefan Mitroi: „Odaia în metru antic”

Prima oară am învățat să mor într-o dimineață de primăvară. Fereastra odăii în care dormeam era deschisă și mărul din fața casei stătea cu coatele pe pervaz, privind înăuntru la mine. La începutul de viață al morții mele, mai precis. Nu știam, pe atunci, aproape deloc ce este moartea. Viața, nici atât. Încercasem să aflu …

Angela Martin, „Vecini de bloc”

Domnul Ionescu pare că i-a reprodus întocmai doamnei Apostoleanu cele relatate de doamna Berbece, mama lui Toni: o poveste cusută cu ață albă pe care poate că nici el n-o credea – anume că Toni își spărsese nasul izbindu-se cu capul de cantul ușii de la dulapul de bucătărie, ușă pe care din neatenție o …

Proză de Nicolae Prelipceanu: „Paramorfoza”

Alții spun că lucrurile nu s-au petrecut așa. – Dar cum, atunci? – Uite cum. Grigore S. s-a trezit dimineața, s-a întins, și-a trosnit oasele. Era o dimineață ca oricare alta i s-a părut, pe urmă a început să articuleze câteva cuvinte, de unul singur. Și-a spus sieși bună dimineața, apoi deodată glasul i s-a …

Karácsonyi Zsolt: Nu sunt aici

Karácsonyi Zsolt s-a născut la Arad în anul 1977. Este redactorul-șef al revistei literare clujene „Helikon“. Autor de poezie, proză, eseistică, laureat al Premiului József Attila, Karácsonyi Zsolt este cunoscut și cititorilor români grație volumului Faust pe mări, publicat în limba română la Editura Tracus Arte în anul 2020. Cel mai recent roman al său, …

Proza verii. Horia Al. Căbuți: „Ploaia”

Se așază la una dintre mesele micii terase din parc. Celelalte două mese sunt goale. Cadru ideal pentru mica pauză pe care și-o cadorisește între drumurile strânse pe care le are de parcurs azi. La câțiva metri, jur împrejur, un inel de castani imenși. Printre ei se întrezăresc vechile clădiri ce flanchează parcul. O umbrelă …

Proza verii. Sonia Elvireanu: „Scrisoarea”

Nu mai vorbise cu nimeni de douăzeci de ani de când se retrăsese în sălbăticie. Nu își mai auzise vocea, nu știa dacă o va mai recunoaște.Vorbea în gând, neîncetat, cu orice întâlnea în cale: copac, piatră, râu, pasăre. Un limbaj al tăcerii, un veritabil vertij interior câteodată.Când simțea primele semne ale tulburării, ieșea din …

Proza verii. Gellu Dorian: „Zestrea”

Dionisie clipi des, să nu cumva să-i dispară din față chipul omului atît de plăcut și bun la vorbă, încît Tatăl își trăsese și el sufletul, de parcă l-ar fi readus în trupul lui plecat din lume cu un secol în urmă cu un efort de-a dreptul supranatural, deși totul părea firesc. Stătea în scaunul …

Proza verii. Viorel Marineasa: Alți „taromiști“

Părăsim și suntem părăsiți Îl lași să intre. Ceva înscris pe figura-i posacă nu-ți permite să-l respingi. Are sticla cu frecția Diana(1) asupră-i. Trage câte un șluc(2). Îți sugerează că-l încearcă reuma. Trebuie s-o aline. Și-atunci bagi diana-n tine și cu sticla te freci? E tot posomorât. Despre Picu „Deț“ se zice că vrea să-i …