În viața de zi cu zi, orice promisiune este superfluă. Când pretinzi cuiva să-ți dea cuvântul că-ți va îndeplini o dorință înseamnă că lași omul fără cuvinte și fără posibilități reale de a o îndeplini. Dacă prețuiești un om, nu-l pui într-o astfel de situație pentru că ai încredere în el, știi că va face …

Atunci când îmbină două simboluri specifice materiei (grădina și piatra), Nikos Kazantzakis nu vrea decât să creeze un cosmos verde, care aparține și ocrotește popoarele asiatice. Cu toate acestea, o grădină nu trebuie să fie uitată în propriul centru de existență, ci are nevoie de un grădinar pentru a-i cunoaște rostul. Piatra din grădină trebuie …

Citind cartea profesorului Mazower (Universitatea Columbia, New York) mi-am adus aminte de un fragment de text semnat de Paul Zarifopol, în Prefața la volumul Artiști și idei literare române (1930). Iată-l: „«Europa», în vorbirea noastră publică, este un cuvânt cu fior de patos… Sau: ne răsucim și ne gudurăm ca să fim primiți înăuntru, în …

Istoria, capricioasă și de neînțeles pentru ochii tulburi ai umanității, slobozește din când în când personalități aducătoare de lumină, receptacule de spiritualitate capabile să înnobileze noroade. Nimic nu-i nou sub soare, știm bine, dar uneori pare că este, și chiar este pentru că astfel de personalități au calitatea rară de a primeni respirația planetei, de …

Există o apetență aparte a publicului cititor pentru biografiile oamenilor celebri, iar văzută strict prin prisma ineditului, și această carte de recompunere din fragmente a poveștii colecționarului Serghei Șciukin, nu dezamăgește așteptările. Colecționarul. Povestea lui Serghei Șciukin și a capodoperelor sale pierdute și regăsite este o lucrare ce reconstituie – într-un mod nu lipsit de …

„În centrul operei noastre, fie ea și neagră, strălucește un soare inepuizabil, același care țipă pe cîmpie și pe dealuri.“ (A. Camus, Enigma, 1950) puţini sunt artiştii care seamănă pînă la identitate cu opera lor, iar Albert Camus face parte din această rară familie. Aşa se explică probabil şi surprinzătoarea unitate a operei sale, în …

Într-o carte prin care și-a propus să le deslușească oamenilor inteligenți rosturile și fundamentele culturii, Roger Scruton constata un dezastru al modernității. Printre altele, deplângea instalarea în centralitatea socială a „persoanei fără rușine“, inaptă de iubire și vidată de sens, racordată spiritual la „cultura repudierii“ (abandonul oricărui adevăr instituit altfel decât utilitar și circumstanțial) și …

Nu cred că se mai poate imagina ceva care să nu fi fost spus despre iubire și ură, prieten și dușman și despre toate combinațiile acestor termeni: iubirea devine (pentru că, de fapt, o conține de la bun început) ură, dușmănia este o formă nemărturisită de iubire, un alt exemplu al apropierii termenilor contradictorii, străvezie …

insula, ca spațiu geografic izolat și împânzit de ape, predispune la contemplare, atenția alunecînd deseori spre propria existență, a carei lipsa de însemnătatedă naștere gîndurilor amare. Un Crusoe fără mască, protagonistul lui Casares, caută la un loc liniștit unde să trăiască, deloc atipic pentru un fugar condamnat pentru o crimă misterioasă. La fel ca personajul …