În numărul de vară al revistei „Causeur“, romancierul Frédéric Beigbeder (cunoscut și în calitate de critic literar, prin spumoasele sale cronici din „Le Figaro Magazine“) vorbește într-un interviu despre spiritul francez. Era previzibil că Beigbeder va insista asupra umorului, mod de manifestare a libertății și a spontaneității, prezent în literatura franceză de la Rabelais până …
Nu m-au interesat niciodată cancanurile, dezvăluirile decoltate, picanteriile, fotografiile și filmulețele în care au fost surprinse diverse vedete mondene. Fiecare om are dreptul la viață privată și el/ea decid să arate cât doresc din spațiul domestic sau intim. E drept că unele personaje par să aibă numai viață publică, în care-și spală în văzul tuturor …
„În lume-s multe mari minuni, dar niciuna ca omul nu-i“, zicea un domn antic, cetățeanul atenian Sofocle. Sigur că el se referea la ființa umană, mai degrabă decît la trup. La conceptul de om, la ceea ce-l face minune între marile minuni. E o viziune plăcută, înaltă. Pe măsură ce înaintăm în vîrstă și bolile …
Iată o întrebare pe care mi-o pun aproape zilnic. Și nu știu ce răspuns să dau. Evident, când spui rug, te gândești obligatoriu la mișcarea Rugul Aprins, un fenomen spiritual de o maximă autenticitate care, demarând imediat după război sau chiar încă din timpul războiului și durând până la reprimarea sa de la sfârșitul anilor …
Nu-mi place să fac farse și nu mă pricep să fac farse. A, ba nu, greșesc, am făcut și eu unele farse, dacă farse se numesc ele, iar nu glume nevinovate, anodine. De pildă, de curând, după ce traversasem cu mașina podul de la Giurgiu – Ruse, i-am telefonat în țară unui coleg, care urma …
Pierderea părinților a fost compensată, în cazul Virginiei Woolf, de apariția unor femei al căror rol poate fi definit drept providențial. După Anne Thackeray, Janet Cape și Violet Dickinson, prim-planul scenei a fost ocupat de Caroline Emelia Stephen, sora tatălui ei. Odată cu intrarea în scenă a acesteia, se poate spune că Virginia Woolf a …
Reflecțiile lui Giambattista Vico privitoare la istoria omenirii se desfășoară, cum am văzut, pe două dimensiuni. Formarea unor comunități simple la început, iar cu timpul din ce în ce mai complicate e văzută de Vico prin prisma „înțelepciunii poetice“ manifestate în vechile mituri care evocă trăsăturile vieții în comun: autoritatea, tradiția, reinventarea periodică a raporturilor …
Râdeam în anii de sub N. Ceaușescu de pronunția lui și de felul cum stâlcea limba. Prevéderi se mai aude și azi. Din gurile cui te-ai aștepta mai puțin. „Limba română e grea“, spuneam, făcând cu ochiul (un fel de emoticon viu, avant la lettre) și toți ne dădeam seama despre ce/cine era vorba, vorba …
Știm cu toții cine este domnul Mihai Zamfir. Eminent profesor la Facultatea de Litere din București, unde a predat stilistică, istorie literară, literatură comparată și a format atâtea promoții de studenți. Dar, totodată, profesor și la Universitatea din Lisabona. Strălucit critic și istoric literar, autor al unor lucrări de referință, studii, sinteze, începând cu Proza …
Am publicat cu ceva vreme în urmă câteva texte în care vorbeam despre ceea ce am numit „întâlniri în tâmplătoare“, cu trimitere mai ales la sejurul meu parizian din prima jumătate a anilor ’90. Notam spre exemplu, că l-am văzut într-un rând pe Pascal Bruckner în vagonul de metrou în care mă aflam și eu, …
Unul din cele mai expresive portrete ale Virginiei Woolf i se datorează lui Isaiah Berlin. Evocarea nu vizează însă, în primul rând caracterul și inteligența scriitoarei, ci înfățișarea ei. Bărbat de lume, care a străbătut en fanfare o întreagă epocă, Berlin – care era atunci cercetător la All Souls College din Oxford – n-a ezitat …
Hotărât lucru, dialogul despre cultura română se poartă sub semnul paradoxului. Pe de o parte, când e să ne împăunăm cu mândria de a fi români, primul argument invocat e cultura. Efigii ale creatorilor iluștri, capodopere artistice, artiști pe marile scene ale lumii înnobilează argumentația. Pe de altă parte însă, când trecem la gospodărirea treburilor …