Mă întreb: care e prima mea amintire legată de Gabriel Dimisianu? Aveam 20 de ani, scriam versuri plin de râvnă, cu pasiune, într-un tumult necontenit, le trimiteam revistelor care aveau rubrici de dialog cu cei care băteau la porțile literaturii și intrasem într-un soi de precipitare gata să se preschimbe în disperare, fiindcă mi se …
Corespondența lui Proust pare să fie o mină inepuizabilă: a apărut acum, în îngrijirea lui Pascal Fouché, un volum de Scrisori regăsite, 1912-1922 (Lettres retrou vées, Gallimard, 2025). „Inepuizabilă“ nu e o figură de stil: să ne amintim că americanul Philip Kolb a publicat, între 1971 și 1993, nu mai puțin de 21 (douăzeci și …
Începând cu a doua jumătate a anilor ’60, când creația Virginiei Woolf a început să fie studiată în mod sistematic, criticii au ajuns la o concluzie unanimă. Și anume, că, atunci când scria o carte, fiecare nouă versiune a manuscriselor propunea o variantă din ce în ce mai complicată. Povestea inițială era supusă unui proces …
Multă vreme m-a iritat o expresie, din ce în ce mai răspîndită în presa noastră: „accident nefericit“. Asta îmi aducea aminte de singura publicație de umor negru „involuntar“ de dinainte de 1989. Da, a existat și așa ceva. Era un supliment distribuit odată cu revista Protecția muncii. Suplimentul se numea Stop accident/ Zîmbiți vă rog, …
Primul termen e OK, al doilea, însă, nu-mi place. Îl simt periculos. Noi, cei din Răsărit, nu avem nevoie să ne occidentalizăm, deoarece avem deja în ființa noastră Occidentul care împreună cu Orientul formează adevărata Europă unită, dincolo de schisme și alte fracturi nedorite și dăunătoare. Dar un om care ține neapărat să se occidentalizeze …
A alcătui o listă exhaustivă a erorilor de limbă înregistrate astăzi este un demers utopic. Este, totuși, realizabilă și posibil utilă o sinteză a celor mai frecvente, indiferent de natura lor – gramaticală, semantică, fonetică și de grafie. Folosirea verbului a refula cu referire la ieșirea unui fluid dintr-o conductă este tot mai frecventă. A …
În facultate, studiind retorica, am înțeles cît de important este acel „cum“ prin care formulezi o idee, structurezi un discurs, o alocuțiune, te înfățișezi, cu alte cuvinte, într-un spațiu public. A devenit o preocupare constantă și după. Am analizat în profunzime, comparativ, intervențiile politicienilor din interbelic cu cele de după 1990. La un moment dat, …
Cărțile de beletristică, după calitatea lor, de câte feluri sunt? Bineînțeles, numeric, domină sufocant literatura modestă/ anodină/ stângace/ ori de-a dreptul penibilă, cu însăilări verbale pe cât de zadarnice pe atât de prezente în spațiul editorial, asemenea unui potop de neoprit. Dar să lăsăm deoparte, în tristețea lor, cărțile din această categorie (nici n-ar trebui …
Rare sunt cuvintele la care să am alergie mai puternică decât la reformă. Și nu pentru că l-au batjocorit toți nemernicii care s-au perindat pe la putere în ultimele decenii — nu numai la noi, ci și în restul lumii. Pentru mine, reformă sună a sărăcie, a disperare, a mândrie prostească, a improvizație, a poză, …
Reflectând la soarta unui tânăr african plecat din Gambia care încearcă în zadar să-și găsească o slujbă în Italia și ajuns la Veneția, se aruncă în apă și se îneacă, mă întrebam cum putem să înțelegem ce i s-a întâmplat. Era acest tânăr un simplu „strop anonim“ într-o mulțime de fugari care, purtați de energia …
În jurul zilei lui Eminescu, la Botoșani s-au concentrat diferite forțe literare, culturale și politice: de la cei invitați ai Centrului de la Ipotești, care pare a nu mai fi tocmai alături de fundația ce patronează Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“, la invitații pentru noua decernare a premiului mai sus amintit, și până …
Am citit de curând un roman care mi s-a părut foarte bun. Și ca realizare în sine, și ca probă a înzestrării epice a autorului: 3300 de perechi de palme, de Augustin Cupșa, apărut la Editura Trei. Trama cărții e relativ simplă și este expusă de editură într-o succintă prezentare: în „2018, anul centenar al …