Nuanțe

Literatura ca joc, continuare

Rândul trecut, recitind primele strofe din Luceafărul lui Eminescu le-am ascultat cum fac să răsune depărtarea și noblețea. Într-o lume „ca-n povești“ se află o „prea frumoasă fată“ unică, ieșită din comun. Fiind „una la părinți“, curată „ca Fecioara între sfinți“, ea strălucește „ca luna între stele“, astru mult mai mare, mai luminos decât stelele, …

Literatura ca joc?

În septembrie, la invitația dlui Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, am avut bucuria și onoarea să particip la Festivalul Internațional al Poeziei ținut la București, Cum și de ce se joacă literatura? fiind tema discutată cu interlocutorul meu, Călin-Andrei Mihăilescu, ca întotdeauna surprinzător și plin de vervă. Fiecare operă literară, spuneam, ne …

 Poezie, ritm, basm, continuare și sfârșit

Cum ne-am amintit rândul trecut, în vechea baladă Meșterul Manole, domnitorul Negru-Vodă le cere celor zece meșteri, calfe și zidari să ridice o mănăstire, „loc de pomenire“, cum alta nu s-a mai văzut. Unde? Pe valea Argeșului într-un loc ascuns unde zace un zid părăsit. Lucrătorii își dau silința, dar tot ce clădesc în cursul …

Poezie, ritm, basm (II)

Cum am văzut, în vechea baladă Meșterul Manole, conduși de domnitorul Negru-Vodă cei nouă meșteri mari (cu Manole zece) caută un loc unde să clădească o mănăstire, „loc de pomenire“. Când pe drum domnitorul și cei zece meșteri întâlnesc un cioban cântând din fluier, Negru-Vodă îl întreabă dacă nu cumva a văzut „Pe unde-a trecut, …

Poezie, ritm, basm (I)

Citind recenta carte a Simonei Micali, un splendid studiu al genului literar contemporan science-fiction intitulat Towards a Posthuman Imagination in Literature and Media. Monsters, Mutants, Aliens, Artificial Beings, Peter Lang, 2019, eram uimit de asemănarea dintre povestirile recente atât de bine analizate de autoare și cele mai vechi opere literare. Poemele epice, baladele, poveștile cu …

Virgil Nemoianu (II)

Valul de teroare de la începutul anilor șaizeci a fost urmat de o destindere culturală binevenită. Se putea scrie și vorbi ceva mai liber, mai ales că regimul la putere părea să regrete chiar el măsurile brutale luate cu câțiva ani înainte. Cenzura nu-și mai imagina că fiecare text, inclusiv poveștile cu zâne pentru copii, …

Virgil Nemoianu…

S-a stins din viață. Cum bine a spus Anca, soția lui, el s-a întors acasă. Acolo de unde venim cu toții. Despre minunata lui carieră în România și în străinătate, despre gândirea lui și despre cărțile lui, două articole recente semnate de Dragoș Aligică și de Luigi Bambulea evocă superba îmbinare între forță și echilibru …

Vico, cele trei revelații

Reflecțiile lui Giambattista Vico privitoare la istoria omenirii se desfășoară, cum am văzut, pe două dimensiuni. Formarea unor comunități simple la început, iar cu timpul din ce în ce mai complicate e văzută de Vico prin prisma „înțelepciunii poetice“ manifestate în vechile mituri care evocă trăsăturile vieții în comun: autoritatea, tradiția, reinventarea periodică a raporturilor …

La început a fost uimirea… dar mai pe urmă?

 Observator atent al antichității, Giambattista Vico a descris, cum am văzut, cele câteva etape ale istoriei Romei, de la formarea unei mici cetăți la creșterea ei, la dezvoltarea unui mare imperiu și în cele din urmă la decăderea lui. Generalizând aceste observații, Vico era de părere că pretutindeni ființele umane s-au organizat spontan răspunzând la …

La început a fost uimirea (continuare)

Cum am văzut rândul trecut, Giambattista Vico, gânditor italian, autor al Principiilor unei noi științe (1725, 1730), propunea două feluri de a înțelege trecutul omenirii. Pe de-o parte, scria Vico, filozofia lui Platon și a discipolilor lui redescoperă tripla revelație biblică conform căreia lumea este creația providenței divine, legile umane urmărind moderarea pasiunilor promovează uniunea …

La început a fost uimirea

Unul din cei mai originali gânditori interesați de originea și dezvoltarea culturii umane a fost Giambattista Vico (1668-1744), profesor la Napoli nu foarte apreciat de contemporanii lui. Cartea Principiile unei noi științe a naturii comune a popoarelor, publicată în 1725 și revăzută în 1730, a început să fie respectată mai târziu, iar în zilele noastre …

Pretutindeni, sau aici lângă noi? Continuare și sfârșit

Cum povestește Râul dintre de Ngugi Wa Thiong’o, pe dealurile străbătute de râul Honia, triburile din cele două regiuni din Kenya, Kameno și Mayuku, răspund fiecare în felul lui la prezența colonizatorilor albi. În Mayuku, predicatorul Joshua apără credința creștină într-un singur Dumnezeu al întregului univers. În Kameno, dimpotrivă, prestigiosul Chege este convins că tradițiile …