Am călătorit mult cu trenurile proaste dinainte de 1989. Uneori apăreau vagoane (de clasa a doua) noi sau refăcute, cu mușamaua băncilor nouă și curată. Aproape că-ți făcea plăcere să te așezi. Dar starea asta nu dura mult. În scurtă vreme, dacă te mai urcai în același vagon, găseai „canapelele“ cu mușamaua crestată sau cu …
O lume întreagă l-a văzut pe dictatorul Rusiei stând la o masă cu capătul parcă în altă emisferă; la capătul celălalt, protocolul îl instalase pe președintele Franței, Emmanuel Macron. Scena părea una din Dictatorul lui Charles Chaplin. Iar, nu mult după aceea, s-au mai văzut două asemenea mise-en-place-uri ale aceluiași Putin, dar de data asta …
Pentru cei care nu au trăit atunci: „Uresese/Bastionul păcii e!“ era o lozincă obligatorie prin anii 1950-1960. Putin, căruia unii îi mai spun „domnul“, a regretat ca fiind „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX“ dezmembrarea Uniunii Sovietice (URSS). Adică a bastionului păcii. Căruia Rusia de azi i-a preluat năravurile și proiectele. Alain Besançon …
Cândva, prin 1979, deși locuiam pe-atunci la Cluj, am avut norocul să văd un spectacol la Teatrul Giulești (așa se numea Teatrul Odeon de azi, având o sală chiar în cartierul care-i dădea numele). Era un Caragiale, O noapte furtunoasă. Pusă în scenă de un regizor, tânăr pe vremea aceea, dar, vorba lui Trahanache, de …
Lumea noastră confundă prea adesea evoluția cu revoluția. Cum, periodic, noțiunile își schimbă conținutul, deși cuvântul care le desemnează rămâne, e destul de obișnuit cazul poeziei, înțeleasă într-un fel de cei rămași din alte vremuri și încă mai stăruind printre cei din vremurile noi și altfel de aceștia din urmă. Căci dacă pentru romantici poezia …
În anul 2000, am stat vreo trei sau poate patru zile (și nopți) la un hotel de pe Unter den Linden, dincoace de Poarta Brandenburg, la Berlin. Rămas, se vedea, de pe vremea când zona sovietică era poreclită de Moscova și acceptată de restul lumii: Republica Democrată Germană. În hotel, totul era organizat după modelul …
25 sau 45?, mă întrebam, într-un articol pe care l-am publicat în România liberă, în primele zile ale lui ianuarie 1990. Adică: ce se termina atunci, comunismul sau numai „era Ceaușescu“? Unii dintre noi au crezut și ar mai vrea să creadă și azi că se terminase, atunci, 45-ul, că se terminase atunci ceva. Însă …
Expresia de mai sus a fost inventată de vremurile moderne. Cu vreo 50-60 de ani în urmă se mai vorbea de articole necesare omului care să dureze o viață. Sigur, o viață, atunci, nu era atât de lungă cât a ajuns să fie – uneori – în vremurile noastre. Pe-atunci îți cumpărai o pereche de …
Știam că societatea, mai precis poporul, nu are încredere în instituțiile statului. Asta vine de demult, de pe vremea când mai existau, încă, anumite libertăți, dar când, tocmai în virtutea acestora, politicienii își mai permiteau câte-o minciună gogonată, de pe vremea când cavalerii de industrie pătrunși pe la periferia guvernelor mai trânteau câte o „afacere …
O vorbă cam urâtă, e drept, dar românească get-beget (sau, poate, universală?) spune că „peștele de la cap se-mpute“ și noi aplicăm proverbul, mecanic, și societății: elevii urmează exemplul părinților, pe urmă al învățătorilor, pe urmă al profesorilor, oamenii de rând pe cel al celor de deasupra lor în ierarhia (atât de falsă) socială. În …
Cronicarii nu mai sunt citiți astăzi. Dacă nici Creangă nu mai poate fi înțeles, cum spune nu știu cine, de către elevii patriei, ce să mai sperăm la Neculce. Pe vremuri a fost altfel, vorba versului „…și din Dorna până-n Tulcea/Toți citesc ce-a scris Neculcea.“ Deși O samă de cuvinte n-ar strica să mai fie …
Nu am vrut să surprind pe nimeni cu acest titlu. E doar o observație pe care o poate face oricine, acum, când democrația de 20 de ani din Afganistan s-a prăbușit. La noi, prin 1990, un anume Brucan afirma că trebuie 20 de ani ca oamenii să se acomodeze cu democrația. În realitate, spuneau alții, …