După cum se știe deja, toate previziunile sunt sortite eșecului, omenirea fiind un organism (dacă e, cumva…) imprevizibil. Nu voi da exemple în sprijinul acestei – să-i zicem – idei, pentru că ar fi prea de tot banale, doar le știe toată lumea. Și apoi, nu ni s-a tot fluturat pe la nas și nu …

Totul a început cu visurile unor oameni, probabil nefericiți, de a trăi o altă realitate. Mai precis cu conștiința unor gânditori că acestea trebuie să fie visurile oamenilor oropsiți. Și atunci au imaginat, ba Cetatea soarelui, ba te miri ce altă Utopie, pentru uzul celor care suferă. Nu putem spune azi dacă cei nefericiți au …

În Italia, o conațională de-a noastră le fura bani de pe carduri bolnavilor aflați pe patul de moarte, care erau în îngrijirea ei – femeia era asistentă medicală, la un spital din Prato (Toscana).Un alt conațional al nostru, consilier local într-o comună din județul Iași, membru PMP, a fost prins când fura 40 de saci …

Societățile pre-democratice cultivau, în felul acela al lor, imperfect, individul. Masele nu contau pentru ele, sau contau foarte puțin. Indivizii merituoși erau ținuți minte de generații întregi, de la contemporanii lor la cei care-i urmau. Memoria avea loc pentru ei. Criteriile în funcție de care se stabileau meritele erau singurele care evoluau sau, poate, involuau, …

Petre Stoica îmi povestea, cu ani în urmă, despre un pod peste o gârlă oarecare din Banat, în legătură cu care a sosit la primăria comunei de care aparținea acesta o comunicare tocmai de la Viena. Era în timpul regimului comunist, prin 1958 parcă, așa că toată lumea s-a mirat, însă cum mai trăiau pe-acolo …

Am parafrazat celebra formulă a lui Marx din Manifestul Partidului Comunist. Atunci era vorba despre stafia comunismului. Ciudat, pentru că, azi știm, stafiile apar de obicei după ce prototipul a murit. Or, Marx („bietul Marx“, cum îi spunea cineva înclinat spre el) vorbea – mă rog, scria – despre ceva ce abia se năștea. Și, …

Se suie pe divan”. Așa suna un proverb românesc pe care-l știu încă din îndepărtata-mi copilărie. Nu am habar cine și când îl născocise, dar știu că el se potrivește de minune cu istoria noastră, inclusiv cu cea nu tocmai recentă. De câte ori se pregătea Rusia țaristă să se bată cu Turcia otomană, St …

În afara acelor persoane fără rușine, printre care și cei care s-au dus să îngenuncheze la ambasadorul rusovietic de pe Șos. Kiseleff, există și alții de aceleași păreri, dar care, simțind că nu sunt chiar în trendul momentului, se prefac. Adoptă strategii, cum s-ar spune astăzi, când cuvântul acesta se folosește cu orice prilej. Cum …

Pe noi, cei de azi, probabil așa cum se întâmpla și cu cei de altădată, ne interesează, în primul rând, istoria recentă, aceea care mai poate avea efecte detectabile asupra vieții noastre. Așa că, de fiecare dată când ceva rău se întâmplă (ați observat că dacă se întâmplă ceva bun/bine, nimeni nu caută în trecut …

Am călătorit mult cu trenurile proaste dinainte de 1989. Uneori apăreau vagoane (de clasa a doua) noi sau refăcute, cu mușamaua băncilor nouă și curată. Aproape că-ți făcea plăcere să te așezi. Dar starea asta nu dura mult. În scurtă vreme, dacă te mai urcai în același vagon, găseai „canapelele“ cu mușamaua crestată sau cu …

O lume întreagă l-a văzut pe dictatorul Rusiei stând la o masă cu capătul parcă în altă emisferă; la capătul celălalt, protocolul îl instalase pe președintele Franței, Emmanuel Macron. Scena părea una din Dictatorul lui Charles Chaplin. Iar, nu mult după aceea, s-au mai văzut două asemenea mise-en-place-uri ale aceluiași Putin, dar de data asta …

Pentru cei care nu au trăit atunci: „Uresese/Bastionul păcii e!“ era o lozincă obligatorie prin anii 1950-1960. Putin, căruia unii îi mai spun „domnul“, a regretat ca fiind „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX“ dezmembrarea Uniunii Sovietice (URSS). Adică a bastionului păcii. Căruia Rusia de azi i-a preluat năravurile și proiectele. Alain Besançon …