Libertatea e grea!

Probabil că eliberatorii ruși, foști sovietici, se temeau și se mai tem că libertatea e prea grea pentru oamenii și popoarele care o dobândesc și de aceea le invadează, ca să le elibereze de libertate. Ce-i drept, nu e ușor să fii liber, nu e ușor să trebuiască să iei singur hotărârile în legătură cu soarta ta sau a poporului tău. Nu e mult mai simplu să aștepți să-ți pice para mălăiață de sus, de la conducătorul iubit? A, că acesta, Tătucul sau Ceahlăul, nu-ți prea lansează nicio pară, asta e o altă poveste. Rămâi totuși cu gura căscată, orientată în sus, doar-doar s-o îndura conducătorul să se uite în jos și să-și aducă aminte de ce se află acolo. Și, într-adevăr, uneori, în preajma vreunei sărbători, că e 7 noiembrie, că e 1 mai, că o fi 9 mai, că o fi 23 august (la noi), își aduce aminte și mai lansează câte-o pară. Și chiar dacă asta, para vreau să spun, nu e chiar mălăiață, iar posmagii nu-s tocmai muieți, tot e mai bine cu ea și cu ei decât fără. O molfăi cumva, îi molfăi cumva și zici trăiască conducătorul, fără să te deranjeze cacofonia, că ce mai contează o cacofonie, când ți-ai primit rația pe cine știe câtă vreme, pe cine știe câți ani, până când și-o mai aduce iar aminte de gura ta căscată și i-o mai arunca ceva în marea lui bunătate conducătorul.

E drept că tătucul te pune la munci grele, ba uneori te trimite la război așa, că vrea el, dar de fapt nu fac tot așa și ceilalți, cei din libertate, așa că te consolezi că toți sunt la fel și deci e mai bine aici, fără libertate, decât dincolo, cu – cică – libertate! Aș de unde! Că nici acolo nu e, știi tu prea bine, ți-a spus, în marea lui înțelepciune, chiar conducătorul iubit și stimat și tot ce mai vrea el. Iar dacă se reped unii să te facă liber cât de cât, că totalmente nu se poate, nu e mai bine să vină armata roșie de sângele atâtor popoare mai mult sau mai puțin libere, să te elibereze de libertate? Nu e mai bine să te întorci la starea ta dinainte, cu care te obișnuiseși, pe care o cunoșteai și în care te simțeai, vorba aia, ca chifteaua-n sos? Așa chiftea, așa sos!

Iar dacă unii dintre cei asemenea ție spun că vor libertate, că e mai bine liber „decât câine-nlănțuit”, atunci poți fi sigur că i-a plătit vreun Soros să urle chestia asta, că nici ei nu cred ce spun sau că, sigur, cu banii ăluia-n buzunar e ușor să fii chiar liber, că hotărăsc chiar banii ăia pentru tine și iar nu ești sută la sută liber, fiind deci fericit că banii ăia îți dictează ce să faci, așa cum era pe vremea conducătorului iubit, când nu aveai bani, dar nici nu trebuia să iei vreo decizie, că avea grijă partidul, adică șeful lui, de asta. Vorba aialaltă, erai „ca la douăzeci de ani, fără griji și fără bani!” Chiar dacă aveai cincizeci de ani sau chiar mai mult, te simțeai tânăr și – mă rog, nu chiar ferice – că tot mai era câte un necaz, câte-o adunare unde erai beștelit, așa, ca de la părinte la copil, chit că erai bătrân. Că marele conducător nu poate fi bătrân, el nu îmbătrânește niciodată, chiar dacă are păr alb și se mai bâlbâie, asta e piesa, în asta jucăm, spun înțelepții care nu vor nicio schimbare.

Așa că, dacă ăștia, luptătorii pentru libertate, înving, temporar firește, nu-i nimic, las-că vine el tătucul, cu trupele lui eliberatoare și te scapă de belea. Auzi, dumneata! Libertate! Ce e aia? Doar știi bine că ăia din libertate o duc mult mai rău, cu toate salariile lor în euro, dolari sau lire sterline, dar se prefac că le e mai bine. Nu vezi manifestațiile sindicatelor din Franța supărate foc pe nenorocirea pe care le-o aduce libertatea și încă una care durează de cine știe câți ani sau chiar, vai, secole?! În timp ce la noi, aici, fără libertatea asta, ar fi liniște și pace, stabilitate, ai ști de la început cum o să fii la sfârșit și că n-o să vezi mulțimi pe stradă urlând și dând foc, ci doar, uneori, la 23 august sau 7 noiembrie, ori chiar la 1 mai, defilând fericite și liniștite, pregătite să mai bea o bere și să roadă un mic. Păi asta e fericirea, tovarăși, pe care ne-a adus-o nouă marele frate de la Răsărit și, dacă nu ne liniștim cu NATO ăsta și cu Uniunea asta Europeană vine el iar marele frate și ne aduce iar liniștea pe care domnu’ Iliescu a încercat să ne-o dea acum vreo douăzeci de ani, ba chiar treizeci, dar nu l-a lăsat Coposu, cum bine știți, vă aduceți aminte poate.

Că, acum, în drum spre noi, marele frate s-a oprit un timp mai la Răsărit, în Ucraina, asta e, drumul e mai lung acum, dar tot ăla e și până la urmă ajung ei, drumul și marele frate, și pe-aici și atunci să vedeți liniște și pace, pacea aia pe care marele frate ne-a mai adus-o de câteva ori, uneori pentru mai scurtă vreme, alteori pentru decenii. Numai să scăpăm de UE și de NATO, că ăștia ar putea, totuși, să-l încurce și să ne lase, așa, în libertate, unde nu e bine, era mai bine înainte.