Oalele de lut ale lui Liviu Suhar

Cine vrea să facă deosebire dintre un lucru însuflețit și unul neînsuflețit trebuie să viziteze atelierul pictorului Liviu Suhar, unde va vedea pe pereți un „labirint“ întreg de tablouri, multe din ele reprezentând tot felul de amfore și de ulcioare sau măști agățate de sârmă sau de ramurile unui copac cu scoarța aproape jupuită. Ei, …

Prigoana bisericilor din perioada leninistă

Într-un articol program scris în 1905, cu 12 ani înainte de a prelua puterea, călăuzindu-se după deviza promulgată de Marx precum că „religia este opiu pentru popor“, Lenin a cerut imperios tuturor forțelor ce sprijineau cauza proletară să înceapă lupta pentru discreditarea bisericii și alungarea „întunericului religios“ din om. Cuvintele lui Lenin nu au fost …

Portretul Veronicăi Micle

Între chipul real și cel ideal al iubitei Cavalerului tristei figuri există un contrast puternic. Oricum le-am întoarce și din orice unghi le-am privi, proiectându-le în spațiul eului nostru profund, nu vom găsi prea multe puncte comune, ci doar contraste; cele două chipuri par să aparțină nu unei singure femei, ci ele împodobesc două entități …

Ion Barbu și Marcel Chirnoagă

De-a lungul vieții sale, Marcel Chirnoagă a realiza un număr de peste 3.000 de lucrări de gravură, pictură, grafică și sculptură, printre care și ciclul de gravuri „Apocalipsa“, aceasta fiind considerată drept una din cele mai importante opere de artă românești de la sfârșitul secolului douăzeci. Marcel Chirnoagă s-a născut pe 17 august 1930 (Zodia …

Nopțile lui Mircea Eliade

În Nopți la Serampore, ca de altfel și în Secretul doctorului Honingberger Mircea Eliade caută să înțeleagă ideea conform căreia „transbordarea“ într-un alt timp devine posibilă atât pentru un subiect, cât și pentru un grup de persoane ce trec pragul spre o altă lume, „călcând“ peste niște cutume inițiatice menite să deschidă drumul spre Shamdala: …

Despre „tectonica norilor” sau despre fascinația spațiului epic sud-american

Există cărți care te enervează (nu știu dacă acesta e cuvântul potrivit) în momentul lecturii, cărora le găsești lungimi și volute nepermise, sau alte imperfecțiuni de construcție, mai mult sau mai puțin stridente, dar care, în ciuda tuturor acestor neajunsuri, încep să te obsedeze spre final, când citind ultimele pagini, începi să regreți faptul că …

„Privitor ca la teatru“

Am părăsit în urmă cu mulți ani fascinanta lume a teatrului, având sedimentată în minte imaginea directorului ideal ce ar trebui să oblăduiască lumea Thaliei: în fața intrării personalului artistic, o statuie confecționată din cârpe, paie, lut, sfori, câlți, arcuri și tot felul de instrumente muzicale (cât mai multă sfoară, cât mai multe instrumente de …

Forța inefabilă a răului

  Se știa că William Faulkner era mare băutor de whisky. Dar cât a băut scriitorul la ranch-ul său unde și-a scris o mare parte din operă, nimeni nu a putut bănui cu două decenii în urmă. Abia după aproape cincizeci de ani de la moartea scriitorului, echipa de constructori care s-a ocupat de restaurarea …

Câte ceva despre arta actoricească

Colecționam voci și gesturi. Îmi exersam modalități infinite de expresie. Memoria mea auditivă înregistra orice vibrație a aerului. Organul vorbirii interioare le putea reproduce automat. Mă transformasem, ce-i drept, prin propria-mi voință, într-un aspirator de voci și chiar un aspirator de gesturi și priviri. Memoria mea afectivă depozita toate aceste relicve în interiorul ei. La …