Prezența lui Lucian Blaga ca atașat de presă al Regatului României la Berna (1928-1932 și 1937-1938) marchează o perioadă foarte importantă a literaturii române în Europa. Ea a început sub cele mai bune auspicii, prin colaborarea cu un renumit reprezentant al literelor elvețiene, de aproximativ aceeași vârstă cu el, Hugo Marti (1893-1937). Acesta fusese, timp …

Cred că în istoriografia literară românească I. E. Torouțiu este un caz singular atât prin activitatea sa, și mai ales prin puțin știutul său destin biografic – un destin tragic care-i aureolează pasiunea pentru comoara documentelor literare. Căci pe lângă articole despre literatura germană (pregătea o mare monografie despre Goethe), pe lângă articole religioase, numele …

După ce a împărțit cu Dinu Pillat responsabilitatea șefiei de lot atunci când a fost judecat și condamnat, Constantin Noica a fost trimis la închisoare și s-a nimerit să aibă, pentru câtva timp, un tânăr coleg de celulă numit Alec. Revenit a-bătut în „odaie“ (filosoful limbajului semnifica astfel celula) de la o anchetă, Noica a …

Una dintre personalitățile cele mai contradictorii ale istoriei și criticii noastre literare este Șerban Cioculescu. După ce își exprima nedumerirea că acesta avea în spate o activitate critică de un deceniu și nu găsise încă de cuviință să selecteze nimic în vederea publicării unei culegeri, Pompiliu Constantinescu formula concluzia că „D. Cioculescu are o certă …

Barocul nu trebuie considerat în primul rând ca fiind un curent artistic sau de idei, ci drept un fenomen ce ține de permanența spiritului uman, de viața creatoare în sine. Edgar Papu vedea în baroc un tip de existență, o parte integrantă a structurii omenești, indiferent de perioadă, această componentă trădându-se mai mult sau mai …

Publicistica literară a lui Ion Agârbiceanu cuprinde mai ales medalioane literare, adică scurte expuneri literare în care se schițează portretul spiritual al unei personalități. O parte din ele au fost publicate în două volumașe: Cărturari români și Marii cântăreți în cadrul „Bibliotecii poporale a Asociațiunii“ (1934). Dar amănunțita Bibliografia Ion Agârbiceanu, alcătuită de D. Vatamaniuc, …

El este mai puțin cunoscut pentru poezia și teatrul pe care le-a scris, concurate chiar de proza sa, care ia forme diverse de la nuvelă la jurnal de călătorie, povestire, scrisoare, eseu, fiziologie și chiar texte cu alură științifică, precum Flora română. În multe din scrierile sale „spiritul ludic e la el acasă“ (N. Manolescu, …

Chiar dacă în 1937 Tudor Arghezi își făcuse deja apariția pe scena literaturii noastre de „scandal“, Geo Bogza, Mircea Eliade și H. Bonciu erau deferiți justiției pentru culpa de a fi atentat la bunele moravuri. Acești „negustori de pornografie“ încălcau legile țării, comițând delictele de trafic cu „publicațiuni obscene“ și de „vițierea moravurilor prin literatură“. …

Spre sfârșitul bogatei sale cariere, atunci când își îngăduia să vorbească cu detașare despre școli literare și magiștri, deoarece se putea considera, pe bună dreptate, că nu era un simplu imitator, Ion Agârbiceanu făcea o „declarație de independență“, într-un interviu acordat cu prilejul împlinirii vârstei de șaizeci de ani: „[…] nu cred în directive literare, …

În anul 1909, un profesor berlinez de engleză, Wilhelm Doegen, a întemeiat o arhivă a sunetelor limbii, denumită Lautarchiv, cu scopul didactic de a conserva rostirea din toate limbile pământului. Războiul din 1914-1918 i-a venit în întâmpinare prin cele 175 de lagăre de prizonieri proveniți din Europa, Asia, Africa, America de Nord și care împânzeau …

Călătoriile Renașterii și noi structuri literare, Evoluția și formele genului liric, Poezia lui Eminescu, Barocul ca tip de existență, Existența romantică și Apolo sau ontologia clasicismului sunt tot atâtea cărți de referință scrise de eruditul comparatist Edgar Papu. Și totuși, când este vorba despre opera sa, revine pe tapet discuția din jurul culegerii de eseuri …

Nesimțindu-se în largul său sub niciun fel de regim dictatorial, Ion Caraion a avut de suferit patru experiențe cruciale, în sensurile chiasmatice ale termenului: experiența dantescă (în timpul cunoașterii limitelor infernale ale spațiului concentraționar dejist, din cincizecimea secolului trecut), experiența dostoievskiană (posibila aflare a sentinței capitale pronunțate fie doar cu intenția de intimidare), experiența delațiunilor …