Una dintre cele mai spinoase dileme ale cronicarului literar nu vizează nici rigoarea metodei, nici articularea verdictului estetic, ci însăși relația cu autorii cărților comentate. Mai precis, este vorba despre acea rețea de afinități și animozități, inevitabilă în cazul oricărui cronicar implicat în actualitate. Relațiile umane, cu întreaga lor încărcătură afectivă, morală și biografică, …

Înainte de a se dedica literaturii, Ibrăileanu a urmat în anul universitar 1890-1891 cursurile secției de filosofie ale, pe atunci, Facultății de Litere, Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii din Iași. Profesori i-au fost (1), în afara disciplinelor comune, la estetică, Ion Găvănescu, autorul unui manual de psihologie: Elemente de psihologie (1890), la logică, Constantin …

În paginile jurnalului ținut de Jeni Acterian, plăcerea lecturii, capacitatea pătrunzătoare de a radiografia caracterele semenilor, dorința de a trăi iubirea, experiența angoasei și obsesia morții ar fi putut constitui materia primă a unei proze epice. Publicarea postumă a jurnalului nu rămâne astfel doar o mărturie a unei conștiințe lucide, ci și dovada unui talent …

Deși frecvent asociată esteticii barochizante, poezia lui Leonid Dimov nu reiterează, la nivel biografic, arta ostentației și a excesului vizibil, simbolizat emblematic prin imaginea păunului. Cauda pavonis a acestui important poet român postbelic a rămas circumscrisă unei atitudini cvasi-claustrante. Într-o succintă biografie adresată prin scrisoare lui Eugen Simion, Leonid Dimov se confesa: „Am fost și …

Motivele creștine au traversat cu discreție și constanță istoria poeziei românești, de la primele texte scrise în limba română până în contemporaneitate. De la Dosoftei, trecând prin sămănătorism, tradiționalism, neomodernism și până la formulele lirice actuale, imaginarul religios – sub forma miturilor, a simbolurilor biblice și a structurilor arhetipale – s-a menținut ca un filon …

Vintilă Horia (1915-1992) se numără printre acei oameni de cultură care, în ciuda numeroaselor vicisitudini pe care le-au trăit, au reușit să confere strălucire exilului românesc. La fel ca în cazul celorlalți scriitori români care au fost obligați de evenimentele istorice ostile să își părăsească meleagurile natale, există și în biografia spirituală a lui Vintilă …

Caracterizându-l pe Nicolae Labiș drept buzduganul unei generații, Eugen Simion nu se referea doar la excepționalul talent al poetului – pe care unii critici l-au considerat chiar de natură genială –, ci mai ales la rolul său de mesager, de deschizător de drumuri pentru colegii săi de generație. Buzduganul acesta purta pecețile poetului autentic, acele …

Acolo unde prosperă imaginația, înflorește și jocul. La vârsta la care distincția dintre „a fi” și „a reprezenta” se pierde în mirifica lume a copilăriei, „biblioteconomia” a precedat, în cazul lui Nicolae Manolescu, orice altă experiență de viață: „Nu-mi aduc aminte de primele mele jocuri de copil; dar am proaspete primele amintiri de lectură. Sau …

Se pare că, la o masă din gara Ploiești, luase loc Titu Maiorescu. Luându-și în serios rolul de birtaș, Gherea s-a apropiat de masă întrebând: «Sunt bune sarmalele?» Maiorescu, se zice, i-a răspuns placid: «Mai presus de orice Critice».“ Anecdota, povestită de Păstorel într-una din cronicile sale culinare (Iașul gastronomic), la zece ani după dispariția …

  Ivirea pe lume a lui Mircea Dinescu, în 1950, într-un alt timp decât acela pe care și l-ar fi dorit pare să-i fi fost refuzată din motive materne derizorii, după cum sugerează un vers din poemul Discurs împotriva revoltei (vol. Democrația naturii, 1981). Este un vers a cărui tensiune lirică se naște din confruntarea …

Un scriitor pasionat de arta muzicală posedă de obicei o ureche interioară și pentru arta cuvântului, el fiind foarte sensibil la diferența dintre o formulare seacă și una armonioasă. Un astfel de literat are tendința de a transmite prin scris rezonanțe afective și reflexul de a înșirui cuvintele nu doar după o logică a frazei, …

Nicolae Pillat – prozatorul Surprinzător, Nicolae Pillat a început să scrie de foarte devreme, din fragedă copilărie, judecând după cel mai timpuriu text păstrat (poate chiar debutul său?), o povestire intitulată Neascultarea, descoperită de curând, în revista Amicul Tinerimei1, nr. 12, din 15 martie 1909. Semnată „Niculae I. Pillat, Paris“, ea descrie o întâmplare moralizatoare …