Încă din anii tinereții, Mihai Ralea avea, ca și E. Lovinescu, conștiința unei certe vocații de critic și nu-i era deloc străină ideea de a-și croi drumul existențial în funcție de obiectivele imediate și pe termen lung ale activității critice. Pentru aceasta, el era înzestrat cu intuiție, imaginație, ideatică, gust estetic, sentiment al valorilor, bună …

Răsfoirea unui obscur și efemer periodic, „România viitoare“, apărut la Sibiu între 15 decembrie 1944 și 30 aprilie 1949, „o tribună prin care poporul muncitor de pretutindeni“ era „chemat să-și spună cuvântul“ în anii tulburi premergători sovietizării țării, a dus la o descoperire neașteptată, constând în aspecte necunoscute din activitatea publicistică și de teren a …

Există situații în care o fabulație sau o lecțiune greșită din textele vechi poate produce o falsificare a istoriei literare. De un deceniu și jumătate încoace, criticul Mircea Popa glosează insistent asupra unei „descoperiri“ capitale pe care o califică drept o operă „necunoscută până acum și total ignorată de toți cercetătorii Școlii Ardelene“: poezia lui …

Prezența lui Geo Bogza în paginile revistei „Contemporanul“ în anii ’70 devenise un dat. Putem afirma, fără a greși în vreun fel, că de-acum el nici nu mai scria de fapt articole. Oficia. Cum, nu cu foarte mult timp înainte, semnăturile lui G. Călinescu și Tudor Arghezi erau nelipsite din publicația bucureșteană, devenită fanion al …

Ceea ce a urmat, în vara anului 1964, morții lui Ion Vinea și apariției volumului antum/postum Ora fântânilor a fost pus sub delicatul semn al preceptului creștin că despre morți trebuie vorbit și scris numai de bine. Cronicile de întâmpinare au fost afectate de această stare de spirit nu tocmai propice emiterii actului critic. Iar …

Portretul schițat de G. Călinescu lui Alexandru I. Odobescu nu iese din cadrele stilului cu care ne-a obișnuit marele istoric literar: „Copilul n-avea nimic din grandoarea militară a tatălui: om de lume înnăscut, boier în faza timidității și a superiorității interioare, contemplativ, indolent, dedat studiilor cu pasiunea unui lord colecționar, estet subțire, iubitor de lux …

Cu biografia sa dramatic-exemplară transfigurată în operă, dar și desfigurată în dosarele de la Securitate, Ion D. Sîrbu reprezintă o situație insolită în literatura română. „Am lăsat pe alții să facă ei carieră cu biografia mea“ – declara undeva scriitorul, cu demnitate și plin de sarcasm. Pentru a contura un cât mai fidel profil, voi …

Dobândind o impresionantă experienţă de viaţă, Panait Istrati şi-a propus cu ardoare să scrie nu neapărat literatură („literaturăraie“ – după o vorbă a sa), ci să se exprime pe el însuși pe cale ficțională. Acest „sentimental haoti“ (cum s-a prezentat el însuși) a lăsat pentru posteritate o operă ce se constituie într-o continuă invitație pentru …

Biografii lui Andrei Mureșanu stăruie mai ales asupra rolului de îndrumător al lui George Bariț asupra poetului imnului național. E adevărat că între cei doi cărturari ardeleni a fost o frumoasă și rodnică prietenie literară. George Bariț l-a chemat la Brașov ca profesor la școala românească și redactor secund al publicațiilor sale. A fost nașul …

Prin teroarea exercitată în stare brută sau difuză, dictatura comunistă a încercat să inducă tuturor cobailor istoriei o psihologie de ostatici. Matei Călinescu a ales calea exilului tocmai în faza în care surmontase dificultățile legate de originea sa socială „nesănătoasă“ și de contextul cultural poststalinist în care se formase. Aflat în plină maturitate creatoare și …

E Lovinescu a pus în circulație opinia potrivit căreia Tudor Vianu ar fi renunțat la critica literară pe care o practica mentorul „Sburătorului” pentru a-și pregăti mai lesnicios drumul spre cariera universitară. Ceea ce nu neglija autorul Pașilor pe nisip (ținut toată viața pe nedrept departe de viața universitară) era starea de fapt că, în …

Încă de la începutul discuțiilor purtate în jurul „postmodernismului românesc“, care aveau loc la jumătatea deceniului al nouălea din secolul trecut, Alexandru Mușina nu a recunoscut existenţa unei asemenea paradigme în literatura noastră, deși a fost considerat în mod constant ca fiindu-i unul dintre teoreticieni. Pentru poetul brașovean, lucrurile erau clare: nu toți optzeciștii au …