Cât contează sau, mai degrabă, până unde se întinde voința scriitorului, în alcătuirea unei ediții filologice? Se impune în fața regulilor aflate în vigoare într-un anumit context? Odată cu modernitatea, asumarea paternității reprezintă o dimensiune esențială pentru cultura scrisă. Dar nu rămâne, în postumitate, coordonata prioritară. Dacă reducem voința la grafie, la proiectul literar schițat …

„Dragul meu Pogor, fă-mi plăcerea de a-mi scrie doar într-un cuvânt dacă ar fi de bun gust, la Iași, să nu te duci în persoană să faci vizite, dar să-ți trimiți numai propriul nume. Aș vrea să aplic această metodă modernă de reuniune separatoare prin carte de vizită (către D. Mavrocord[at], către mitropolit etc.), lumea …

Destinul lui Ion Vinea stă sub semnul paradoxului amânării şi al aşteptării. Există, în fibra intelectuală a lui Vinea, ca şi în desenul lui biografic, o pecete a timpului care se scurge şi care îndepărtează, implacabil, clipa consacrării sale. La 1964, atunci când moare în RPR, Vinea este un om al unei alte epoci. Lipsit …

Viața și opera lui Romul Munteanu trasează un parcurs marcat de ezitări și crize, dar susținut de o voință constantă a comparatistului de a-și făuri un profil cultural. Între o viață trăită și o viață visată se deschide treptat un spațiu fertil, în care experiența personală se transformă treptat în reflecție, iar reflecția în scris. …

În vara anului 1996, poetul Cezar Ivănescu făcea corecturi la cartea Pentru Marin Preda, volum care era în lucru la o tipografie din Piatra Neamţ şi care a ieşit de sub tipar în acelaşi an, sub sigla Editurii Timpul din Iaşi. Profitând că stă mai mult timp la Piatra Neamt, i-am propus să-mi acorde un …

La 12 noiembrie 1912, studentul în Drept Ion Pillat primea la Paris, de la o legătorie din București, placheta Visări păgâne, care marca debutul său liric în volum. Povestea apariției acestuia este mai puțin cunoscută. În luna aprilie a aceluiași an, în scrisorile trimise asiduu fetei de care era îndrăgostit, poetul se confesa în legătură …

Rădăcinile relației lui Nicolae Manolescu cu fenomenul religios pot fi identificate într-o întâmplare narată în textul „Te cheamă mitropolitul!”, din volumul Teme. În urma unei farse de 1 aprilie puse la cale de colegi, copilul de șapte ani s-a pomenit în fața „matusalemicului” mitropolit, vecinul de grădină al școlii sale. Ceea ce trebuia să fie …

Scriitor hiperlucid, deși insomniac, cu o structură neoromantic-pasională, dar socialmente rezervată, Garabet Ibrăileanu a fost, fără îndoială, omul paradoxurilor. Mintea sa pătrundea realitatea cu o luciditate care îi oferea forța de a supraviețui anxietăților și fragilității fizice. În locuința sa, organizată ca un adevărat spațiu de carantină spirituală, el viețuia simultan între două lumi: cea …

În luna septembrie a anului trecut, am făcut un pelerinaj la Muntele Athos. După revenirea în țară, m-am întâlnit cu un tânăr teolog clujean, domnul Lukács Alexandru Cristian, care, aflând că am fost la Sfântul Munte, m-a întrebat dacă știu că și Mihai Eminescu s-a implicat în strângerea de ajutoare pentru Sfântul Munte Athos, mai …

Petre Stoica reprezintă un caz distinct în poezia română postbelică, întrucât, în opera sa, matricea provinciei bănățene asimilează organic efluvii culturale mitteleuropene, decantate prin filtrul memoriei afective. Dimensiunea central-europeană nu se manifestă neapărat printr-o tematică explicit germanică, ci prin sobrietatea discursului, crepuscularism, economie expresivă și o aplecare minuțioasă asupra universului domestic. Rafinamentul descrierii obiectelor, ritmul …

Profesorul Romul Munteanu (1926-2011) este autorul câtorva lucrări de referință, a căror repunere în circulație poate fi extrem de utilă pentru noile generații de cititori. Din rândul acestora, putem semnala: Farsa tragică (1970, ed. a II-a, 1986), Metamorfozele criticii europene moderne (1975, ed. a II-a, 1988) și Noul roman francez (1973). Cu un titlu ușor …

Prin volumul Cum te poți rata ca scriitor. Câteva metode sigure și 250 de cărți proaste (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009), Alex Ștefănescu nu a urmărit punerea la zid a pretinșilor scriitori, ci o radiografie lucidă a eșecului acestora. Criticul a invitat „victimele” să-și privească propriile cărți cu detașare, ca pe niște erori genetice expuse pe …