Istorie literară



Radu Tudoran, „Un port la răsărit”

Romanul Un port la răsărit, apărut în 1941, este scris la persoana întâi, din perspectiva unui tânăr inginer din București. Într-o zi de toamnă, la scurtă vreme după redobândirea Basarabiei de România, acesta sosește într-un mic oraş-port de pe malul Limanului (lac format pe Nistru), cu misiunea de a acorda asistenţă tehnică la instalarea unui …



Personajele: „rochii și mantouri“

Vestimentația personajelor poate fi un element cu semnificații adânci sau un simplu detaliu caracterizant. Camil Petrescu, de exemplu, îi acordă o importanță destul de mare. El și personajele lui erau cam snobi și excesiv mondeni. Cu toate acestea, Ștefan Gheorghidiu, un prototip al autorului, se declară neglijent vestimentar și îl califică pe rivalul său, Gregoriade, …



Ion Minulescu – „Corigent la limba română”

pentru Ion Minulescu, literatura nu are decât o obligație: să placă. Ea nu trebuie să se axeze pe o metafizică, se mulțumește și cu o filosofie ieftină. Nu evită sentimentalismul, dacă sentimentalismul este cel care îi cucerește pe cititori. Renunță la grija de a fi verosimilă, pentru a da mai mare libertate imaginației. Nu moralizează, …



Dimitrie Găzdaru către G. Ivănescu – epistolar inedit

Dimitrie Găzdaru (1897 – 1991) s-a afirmat drept unul dintre cei mai de seamă romaniști ai secolului al XX-lea, făcându-se cunoscut mai ales în spațiul cultural hispanofon, prin zeci de volume și sute de articole de filologie și lingvistică romanică. Și-a început cariera didactică la Iași, ca asistent al profesorului său A. Philippide (1924-1928), a …



Ion Marin Sadoveanu ‒ „Sfârșit de veac în București”

N-ar fi exclus ca Petru Dumitriu, scriind Cronică de familie, 1957, să se fi aflat într-o relație de emulație cu Ion Marin Sadoveanu, autorul romanului Sfârșit de veac în București, 1944. Romanul lui Ion Marin Sadoveanu, primul dintr-o proiectată trilogie, Lumea (din care până la urmă a mai apărut doar al doilea, Ion Sântu, 1957) …



Gala Galaction – Papucii lui Mahmud

influența apăsătoarei proze a lui Dostoievski s-a extins lent (de la mijlocul secolului nouăsprezece și până spre sfârșitul secolului douăzeci), ca un nor radioactiv, spre țările din vestul Rusiei, până a cuprins întreaga Europă. Mulți prozatori europeni – ca Franz Kafka sau Albert Camus, Gala Galaction sau Nicolae Breban –, contaminați, au descoperit și ei …



Caragiale și Holberg

Prima interferenţă, după ştiinţa mea, între literatura română şi cea daneză o datorăm lui Caragiale. Într-un articol nesemnat al acestuia, publicat fără titlu în ziarul liberal „Voinţa naţională” la 4 octombrie 1885, cu paternitatea stabilită de Şerban Cioculescu şi intitulat de el [À la don Ranudo de Colibrados], autorul Scrisorii pierdute persiflează fumurile aristocratice ale …