Istorie literară

135 de ani de la nașterea lui Ion Pillat. Iussuf Pillaf

La 12 noiembrie 1912, studentul în Drept Ion Pillat primea la Paris, de la o legătorie din București, placheta Visări păgâne, care marca debutul său liric în volum. Povestea apariției acestuia este mai puțin cunoscută. În luna aprilie a aceluiași an, în scrisorile trimise asiduu fetei de care era îndrăgostit, poetul se confesa în legătură …

Jocul sacru cu bila de sticlă. Nicolae Manolescu (1939-2024)

Rădăcinile relației lui Nicolae Manolescu cu fenomenul religios pot fi identificate într-o întâmplare narată în textul „Te cheamă mitropolitul!”, din volumul Teme. În urma unei farse de 1 aprilie puse la cale de colegi, copilul de șapte ani s-a pomenit în fața „matusalemicului” mitropolit, vecinul de grădină al școlii sale. Ceea ce trebuia să fie …

Veghea casei Ibrăileanu. G. Ibrăileanu (1871-1936)

Scriitor hiperlucid, deși insomniac, cu o structură neoromantic-pasională, dar socialmente rezervată, Garabet Ibrăileanu a fost, fără îndoială, omul paradoxurilor. Mintea sa pătrundea realitatea cu o luciditate care îi oferea forța de a supraviețui anxietăților și fragilității fizice. În locuința sa, organizată ca un adevărat spațiu de carantină spirituală, el viețuia simultan între două lumi: cea …

Demnitatea discreției. Petre Stoica (1931-2009)

Petre Stoica reprezintă un caz distinct în poezia română postbelică, întrucât, în opera sa, matricea provinciei bănățene asimilează organic efluvii culturale mitteleuropene, decantate prin filtrul memoriei afective. Dimensiunea central-europeană nu se manifestă neapărat printr-o tematică explicit germanică, ci prin sobrietatea discursului, crepuscularism, economie expresivă și o aplecare minuțioasă asupra universului domestic. Rafinamentul descrierii obiectelor, ritmul …

Romul Munteanu – teoretician al romanului

Profesorul Romul Munteanu (1926-2011) este autorul câtorva lucrări de referință, a căror repunere în circulație poate fi extrem de utilă pentru noile generații de cititori. Din rândul acestora, putem semnala: Farsa tragică (1970, ed. a II-a, 1986), Metamorfozele criticii europene moderne (1975, ed. a II-a, 1988) și Noul roman francez (1973). Cu un titlu ușor …

Anatomistul imposturii. Alex Ștefănescu (1947-2024)

Prin volumul Cum te poți rata ca scriitor. Câteva metode sigure și 250 de cărți proaste (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009), Alex Ștefănescu nu a urmărit punerea la zid a pretinșilor scriitori, ci o radiografie lucidă a eșecului acestora. Criticul a invitat „victimele” să-și privească propriile cărți cu detașare, ca pe niște erori genetice expuse pe …

G. Ibrăileanu și problemele romanului

Deși nu s-a considerat niciodată un autentic romancier, G. Ibrăileanu rămâne unul dintre cei mai importanți autori și teoreticieni ai genului din perioada interbelică. Ideile sale despre roman au fost exprimate atât în interviurile acordate, cât și în mai multe studii, din rândul cărora se detașează eseul Creație și analiză. Criticul de la Viața românească …

Geometria unei duble rupturi. Ioan Petru Culianu (1950-1991)

Posteritatea lui Ioan Petru Culianu ar trebui legată de istoria ideilor, interogând ceea ce domeniul cognitiv a pierdut prin dispariția sa, iar nu prin prisma crimei care i-a provocat sfârşitul. Asasinatul va rămâne, desigur, un subiect de investigație, dar importantă nu este atât identificarea celui care a apăsat pe trăgaci, cât evaluarea fracturii produse în …

De la compromis la capodoperă

Nichita Stănescu a debutat în anul 1960, într-un context politic în care pluteau în aer urmele proceselor intentate unor intelectuali de elită precum Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Vladimir Străinu, Sergiu Al-George, Păstorel Teodoreanu, Dinu Ranetti ș.a., arestați în 1958. Merită să fie reținut, de asemenea, și faptul că aproape în aceeași …

Stângăcie socială și vervă estetică. Marin Sorescu (1936-1996)

Marin Sorescu rămâne unul dintre cei mai originali poeți români postbelici, un creator a cărui voce distinctă s-a cristalizat nu prin spectacolul aparițiilor publice, ci prin discreție, ironie și o asceză a verbului. Temperament timid, el a transformat retragerea din planul mundan de suprafață într-o veritabilă strategie literară și personală, optând pentru efortul scriptural. Nu …

Blazonul unei vieți. Mateiu I. Caragiale (1885-1936)

Probabil cel mai „stilizat” scriitor al literaturii române, dar cu siguranță unul dintre cei mai fascinanți și cu mai numeroși admiratori, Mateiu I. Caragiale și-a sintetizat destinul într-un blazon. Deviza „Cave, age, tace” („Ferește-te, acționează, taci”) nu este un simplu ornament heraldic, adoptat odată cu autoinvestirea în „stare seniorială”, ci o veritabilă lege interioară menită …