Fiind o componentă inițială statornică a formării spirituale dobândite de Elena Văcărescu, cultura de tip clasic explică nu numai atracția urmașei Văcăreștilor către poezia evocatoare de antichități a neoclasicilor parnasieni, ci și rezolvarea dramei personale avute după idila cu principele moștenitor al Regatului României. În urma scandalului provocat, domnișoara de onoare a lui Carmen Sylva …

Raportându-ne le înțelesul cuvintelor potrivite, epigramele lui Al. O. Teodoreanu au fost mai curând scrise ca să-mbie decât să-njure, chiar dacă uneori autorul lor nu era deloc bonom, ci făcea tranșante puneri la punct ale aspectelor pe care le avea în vedere. Al. O. Teodoreanu nu suferea de „epigramită“ și exprima o adevărată profesiune de …

Cu câteva luni înainte de a muri, Panait Istrati (1884- 1935) a publicat în gazeta „Cruciada Românismului“ (anul I, nr. 8, 24 ianuarie 1935) un articol intitulat Dictatură și democrație. Se știe că, în acea perioadă Istrati, după dezamăgirile ideologice suferite, trecea (după propriile cuvinte) drept „omul care nu aderă la nimic“ (o formulă care, …

Puțini mai știu astăzi numele unui gazetar blăjean din perioada interbelică și profesor la Școlile Blajului, îndeosebi la Facultatea de Teologie Greco-Catolică. Doar cei care mai au răbdarea să răsfoiască paginile îngălbenitele de vreme ale publicațiilor blăjene de odinioară. Mi-a revenit în minte numele său când în paginile seriei noi a „Unirii“ blăjene, după 1990, …

Biografia creatoare a lui Zaharia Stancu rămâne sigilată de jurământul de fidelitate și mai puțin de castitate față de poezie, deoarece, după propria mărturisire, proza i-a fost marcată de pregnanța lirismului: „Niciodată nu m-am despărțit de poezie. […] Că n-am mai publicat mai bine de douăzeci de ani volume de versuri, aceasta este altă poveste“ …

În pofida așteptărilor firești de la un scriitor de factură urbană, cum este considerat pe bună dreptate I.L. Caragiale, toponimia stradală în opera autorului Scrisorii pierdute este, din punct de vedere numeric și din punct de vedere de drept, destul de puțin bogată. Putem pentru ca să zicem chiar modestă – undeva, la granița cu …

Pentru istoricul literar, cercetarea nu se oprește niciodată, întrucât ea poate scoate la lumină informații noi care să corecteze sau să completeze detalii și particularități, prejudecăți și clișee. Recunoașterea valorii operei voiculesciene s-a produs târziu și s-a manifestat printr-un entuziasm efemer în anii ’70 și ’90, intrând apoi într-o lungă uitare, multe subiecte biografice rămânând …

La citirea eseurilor filosofice adunate în 1936 sub titlul La Conscience malheureuse, ne dăm seama cu ușurință de felul în care Benjamin Fondane a resimțit pericolul serioaselor amenințări venite din partea climatului de ostilitate existent pe continentul nostru în preajma izbucnirii celui de-Al Doilea Război Mondial. Totodată, observăm cum sunt marcate efectele îngrijorătoare ale prostiei …

Atât timp cât a trăit în țară, dar și după alegerea căii exilului, Lucian Raicu nu a renegat mistica fidelității și iubirii față de literatură. Discursul literar a reprezentat pentru el nu doar un mediu propice de ființare, în care viața i s-a esențializat, ci și un fel de pivniță textuală în care a avut …

Încă din anii tinereții, Mihai Ralea avea, ca și E. Lovinescu, conștiința unei certe vocații de critic și nu-i era deloc străină ideea de a-și croi drumul existențial în funcție de obiectivele imediate și pe termen lung ale activității critice. Pentru aceasta, el era înzestrat cu intuiție, imaginație, ideatică, gust estetic, sentiment al valorilor, bună …

Răsfoirea unui obscur și efemer periodic, „România viitoare“, apărut la Sibiu între 15 decembrie 1944 și 30 aprilie 1949, „o tribună prin care poporul muncitor de pretutindeni“ era „chemat să-și spună cuvântul“ în anii tulburi premergători sovietizării țării, a dus la o descoperire neașteptată, constând în aspecte necunoscute din activitatea publicistică și de teren a …

Există situații în care o fabulație sau o lecțiune greșită din textele vechi poate produce o falsificare a istoriei literare. De un deceniu și jumătate încoace, criticul Mircea Popa glosează insistent asupra unei „descoperiri“ capitale pe care o califică drept o operă „necunoscută până acum și total ignorată de toți cercetătorii Școlii Ardelene“: poezia lui …