După ce am citit volumul Tu ești Mircea?, coordonat de Cristian Pătrășconiu și Robert Șerban, m-am întrebat ce aș fi răspuns eu, dacă aș fi fost chestionat în ceea ce îl privește pe Mircea Mihăieș, protagonistul cărții. Neavând amintiri comune, trăind în spații și chiar lumi diferite, singurul termen care mi-a venit la îndemână a …

Am citit cartea Ioanei Diaconescu despre Vintilă Horia și felul în care scriitorul apare în arhivele Securității cu sentimente amestecate. Predominant pentru orice om normal va fi dezgustul față de manevrele penibile și scîrboase prin care se încerca de către odioasa instituție compromiterea unui autor important de limbă (și) română, ca și captarea rudelor sale rămase …

Recent, Ioan Cristescu a publicat două volume despre teatru: Drama Liturgică. Teatrul religios (Editura Eikon) și Drama uitată. Primul volum se referă la ceea ce titlul indică, începînd cu dramele liturgice din secolele VII-X și trecerea lor în profan, ajungînd pînă la teatrul cu tematică religioasă din literatura noastră, de la Didahiile lui Antim Ivireanu …

Mangafale, vînători de zestre, băutori de tutun, spectatori, personaje copii, bătrîni, sinucigași, zuliari, funcționari, birocrați, amploaiați, călători, politicieni, vrăjitori ori numai ghicitori în cafea și în cărți, tejghetari și patroni, nebunul vizionar și lucid – zi-i lume și te mîntuie, vorba lui Ion Creangă. Această lume fascinantă, cu identitatea ei literară este convocată de Horia …

Ultima iubire a lui Cezar. Teatru. Comedie în 18 secvențe este cea mai recentă mostră de teatru, marca Horia Gârbea. În concepția piesei un rol de căpetenie pare să îl fi jucat familiaritatea intimă cu textele shakespeareene, căci protagoniștii sunt actori ai unui teatru românesc și aparținători ai lor din zilele noastre. Se pregătește o …

O dovadă nouă că istoria poate însemna rememorare personală, reconstituire, erudiție documentară și, nu în ultimul rând, participare nemijlocită – inclusiv intens emoțională – este recentul volum al poetului și expertului în jazz Virgil Mihaiu, Jazz contextele mele. În fond, este vorba despre pagini de memorialistică, dar și de sintetice excursuri în teritorii pe care …

Când se exprimă dincolo de pagina de poezie, poeții își iau o libertate la care tind în intimitatea lor creatoare, își conturează un profil convenabil, spun ceea ce metafora încifrează de cele mai multe ori. Volumul Colocviale, semnat de Dumitru Chioaru, este o asemenea deconspirare a intimității, cât și o trecere în revistă a reperelor …

Orice s-ar crede sau s-ar spune, istoriografia română de după 1989 face pași deciși în direcția diversificării preocupărilor sale. Uneori, acești pași o iau în direcții atât de neașteptate, încât pot surprinde cititorul, ceea ce nu este rău deloc. Prea se asociază la noi trecutul numai cu drapele și imnuri, cu posturi marțiale și cu …

O poezie la limita onirismului scrie Flavia Adam în volumul Anotimpuri impare, o transcripție oarecum fidelă a unor stări aflate sub tirania „fanteziei dictatoriale“ (Hugo Friedrich), cea care provoacă „eul poetic“ la o continuă (re-) împrospătare a intuiției catafatice. Trăim o vreme în care poezia pare să fie „un sport intelectual“, în care „doritorii de …

Să nu privești înapoi/Comunism, dramaturgie, societate constituie concretizarea unui proiect ambițios propus de Liviu Malița, care urmărește „relevanța dramaturgiei din perioada comunistă“, dar și modul în care „trecutul nostru comunist se reflectă în mentalitatea extrem-contemporană“, cum subliniază în Cuvânt înainte. Produsul inițiativei originale este o scriere mixtă, cu mai mulți autori, de „istorie teatrală“ și, …

„Cîteodată, cînd textul conține referințele necesare, una dintre cele mai bune metode pentru a descoperi originile operei literare pare să fie geocritica (sau «geocriticismul», în varianta americană). Adică proiectarea în spațiu și reconstituirea «locului» (cu toate caracteristicile lui) unde au gestat resorturile care, ulterior, au devenit expresie artistică“. Asumînd formula geocriticii, după ce, prevăzător, remarcă, …

Prozatorul Florin Toma și-a descoperit vocația de cronicar plastic și practică asiduu acest gen publicistic. Și-a adunat cronicile în două volume, cel mai recent fiind apărut în acest an. Autorul încearcă și deseori reușește chiar foarte bine să facă un lucru deosebit de greu, chiar imposibil de dus pînă la ultimele consecințe: să povestească prin …