Ani de zile am mers să văd spectacole în Europa, și nu numai, la teatrele care mă interesau, după regizorii care au mișcat lucrurile, au dat direcții noi, creatori vii care spun lucrurile altfel. Mergeam constant la festivalurile mari care, pentru mine, erau remarcabile prin creativitate. Ritmul s-a intensificat cînd m-am ocupat de Festivalul Național …

Mă așez rar pe muchia asta. Mereu mi se pare că acolo, linia este ca o dungă ghimpată a unei dureri descarnate. Între aparențe și esențe există fîșia fragilă a eu-lui și a adevărului lui. Acolo se simte el însuși artistul Radu Afrim. Vizitarea este grea de sensuri. Radu Afrim este regizorul care de la …

Acum mulți ani, în discuțiile brodate despre teatru și artiști pe care le-am avut cu Patrice Chéreau, am intrat destul de adînc în facerea Tetralogiei lui Wagner, care a însemnat o revoluție și un impact imens, și, nu știu cum, am ajuns la Molière. Am intrat în viscerele unor scene, mici, ale unor relații între …

M-am întrebat de ce ar pune astăzi în scenă doi regizori tineri, Andrei și Andreea Grosu, Căsătoria lui Gogol. Invitați să lucreze la Teatrul de Comedie, au ales textul acesta, care, în principiu, ar putea să sune puțin răsuflat sau ar putea să inhibe prin succesul pe care l-a avut Kordonsky, acum douăzeci de ani, …

Spectacolul Gertrude, pe un text de Radu F. Alexandru, montat la Teatrul Național din București de Silviu Purcărete, este o vivisecție despre putere ca o patologie. Este un spectacol dark, cinic, cu un anumit tip de umor negru pe alocuri, ca un fel de repetiție generală la vedere a unui scenariu comasat, care pune în …

Asta îi cere Mercur, Nopții, în numele Zeului Jupiter. Zeii jonglează cu puterile și poftele lor, cu oamenii, cu războaiele. Cu acest dialog începe Amphitrion, piesa lui Molière, pusă în scenă de Silviu Purcărete la Teatrul Național din Cluj. În prolog, Zeul Mercur dorește ca Noaptea să îndeplinească această favoare. Să amîne venirea dimineții pentru …

Magnoliile enorme au explodat în tot orașul. Și au rămas cu zîmbetul viu înghețat în flori. Este iarăși iarnă. Frig. Vînt. Ninge. Ciudat. Un scurt du-te vino – ca mai toate drumurile mele după spectacole în țară și în lume – ca să văd Scaunele pus în scenă de Gabor Tompa la Théâtre National de …

Acum mulți ani, la începutul anilor nouăzeci, am văzut la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu Idiotul. Un limbaj regizoral complet diferit, un soi de nebunie cinematografică și un tip de performanță care ne-a uluit pe toți. Actrița din rolul principal părea aproape ireală. În frumusețe, în plasticitatea corporală, gestuală. În tot. O trupă din Ucraina …

Danemarca are frontieră maritimă cu Regatul Unit. Marea nu mi-a dat niciodată liniște. Cu atît mai puțin în Scoția, în unele zone în care neliniștea profundă este frămîntată de valuri, de vînt, de culori. Am fost demult să vizitez un castel din Danemarca despre care se spune că ar fi Elsinor-ul lui Shakespeare. Nu știu. …

Vorbeam acum ceva vreme cu un coregraf şi mărturiseam, încercînd să-i determin interesul pentru un proiect, că văd mereu ca pe o provocare interioară şi artistică o cercetare despre tango. O abordare cu perspective fresh, schimbate. Şi în sensul despre care spunea Cătălina Buzoianu, care dorea să rămînă mereu un descoperitor. La noi, singurul lucru …

Început de decembrie 2021. Cel mai greu an din viața mea. Gîndurile negre par că se rostogolesc sinucigaș odată cu rafalele puternice pe care le văd înfoiate dincolo de geamurile oribil de murdare ale trenului cu care merg la Craiova. Ce bine, îmi zic, cînd le văd chinuite și învîrtite de vînt! Cum or fi …

Cu o preocupare constantă, dublată de informare, de cercetare, de văzut music-hall-uri în locurile unde oamenii se pricep la asta și fac o industrie extraordinară, cu pregătire făcută pe cont propriu în acest domeniu necultivat la noi, nici în școli, nici pe scene, Răzvan Mazilu a dezvoltat, în ani, acest gen și în peisajul nostru. …