V. Mîndra: 120 de ani de la moartea lui Henrik Ibsen

O întâlnire între Ibsen și Alecsandri? Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice, cel mai vechi proiect al colectivului de Literatură comparată din cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, prin cartografierea sistematică a receptării literaturilor lumii în presa autohtonă, scoate la ivea-lă adesea texte uitate care surprind și astăzi, după …

Ieșirea din bibliotecă sau despre intelectualul reformator

Asocierea cuvintelor „cărți“ și „ziduri“, sugerând munca îndelungată a autorului sau a traducătorului, captiv între „zidurile de cărți“ ale bibliotecii, pare a preocupa pe mulți autori pentru a conduce, în cele din urmă, la ideea de intrare și ieșire din Bibliotecă (spațiu benefic și stimulator, cel mai adesea). În analiza rafinată pe care traducătorul, poetul …

Chestiuni ortografice

La mai bine de un deceniu de la reforma ortografică impusă de Academia Română în 1932, lingvistul Alexandru Rosetti a publicat, într-un cotidian de mare circulație, un articol despre regulile ortografice din acea epocă și despre felul în care unii înțelegeau să le respecte (mai mult sau mai puțin) și să le aplice în practică. …

Un dialog înflăcărat

Răzvan Bucuroiu, dedicat de peste 35 de ani jurnalismului pe teme religioase și autor al unor cărți de eseuri, călătorii, interviuri, de asemenea focalizate pe subiecte sacrale, și-a făcut un crez din a se exprima cu naturalețe și patos despre creștinism, trăit ca experiență pe deplin autentică. Regăsim această abordare și în recentul său volum, …

În vecinătatea câmpului bacovian

A doua ediție a volumului de debut al regretatului Daniel Vighi (1956-2022) are un cert caracter recapitulativ, pe care îl probează autorul ediției, Ion Bogdan Lefter, într-o reconstituire a epocii și a parcursului autorului. „Prefața“ portretizează așadar felul în care se raportează Daniel Vighi la „spiritul locului“: născut la Lipova, în Crișana, își face studiile …

Un poet, o poezie

Constantin Stancu Memoria luminii Lumina îşi păstrează memoria, nimic nu se pierde în valul ei, nimic nu se câştigă în laptele ei. E lumina care îşi aduce aminte de începuturile lumii şi de obsesiile tale oranj sau mov, de insomniile galbene în care se odihnesc gutui. Lumina este aceeaşi ieri, azi şi mâine, în prezenţa …

Dreptatea lui Mircea Vulcănescu

Aud cu mare bucurie că o instanță din România i-a dat câștig de cauză lui Mircea Vulcănescu, chemat la bară, deși acesta nu a avut posibilitatea să se apere. Marele intelectual a fost ucis de comuniști, în închisoarea de la Aiud, la 48 de ani, în 1952. Să vedem în ce împrejurări a ajuns Mircea …

Versuri de Alexandru Cazacu

Virgula cinematografică Orele acestui Decembrie ce își iau clar-obscurul din pânzele lui Caravaggio şi un șir de întâmplări anonime din care se naște un sens prin labirinturi mentale și carnale ce brăzdează la peaux douce de la realité dincolo de un soare alb ce învins se străduie să învingă societatea spectacolului şi a slavei nu …

„Marşul lui Radetzky“ sau amurgul

Sunt rare romanele ce traduc, prin textul şi sunetul lor, gustul de cenuşă al crepusculului, evocând amurgul unor vieţi şi intuind, prin timbrul lor, naşterea unei alte lumi. Şi sunt cu atât mai preţioase textele ce conţin, în substanţa lor, frământarea delicată şi muzicală a melancoliei şi trecerii. Venind din această tradiţie, capodopera lui Joseph …

Poeme de Dorottya Bánkövi

Dorottya Bánkövi s-a născut în 1994 la Budapesta. Este studentă la Institutul de Științe literare și culturale al Universității „Eötvös Loránd“ din același oraș. Scrie versuri vulnerabile și eliptice. Gaura timpului Jucării din plastic sparte, aburi de cafea în lumină, ștrand pustiu, afișe decolorate de soare, sfârșit de vară, vară tomnatică, băbuțe, indieni. Totul a …

Poem de Kocsis Francisko

Fundament Oricine cât de cât umblat pe orizontala versurilor așternute pe argilă, papirus, pergament, hârtie, calculator sau orice altceva care suportă să se scrie pe el fie și pentru o clipă, cum ar fi nisip, colb, zăpadă, sticlă aburită, știe că poezia nu-i o joacă naivă de boemi, țicniți, aleși, miruiți ori exaltați, ci mai …