Cartea lui Alberto Manguel Sfârșitul bibliotecii mele (în engleză Packing my library), subintitulată O elegie și zece digresiuni, reprezintă o interesantă rememorare a vieții din perspectiva bibliotecilor proprii, considerate tot atâtea stări de spirit, autorul creând cu ajutorul amintirilor sau emoțiilor (provocate de cărți) imagini pregnante ale unor legături care plasează omul în preajma cărților, …
Alergînd pe aer Alergînd pe aer ca un biciclist te-am prins întîi de mînă de încheietură de degetul mic deși eu nu știam pe atunci mai nimic ca-n Micul Prinț de Exupéry îi fi tu cea de acum pocnind încet ca din arcuri ruginite la mers (deși în levitație cazi doar în sus) chipul tău …
Înainte de a fi deschis cartea lui Bernard Guenée, Istorie și cultură istorică în Occidentul medieval (apărută la Flammarion în 1980 și tradusă la Polirom de Ovidiu Pecican în 2019), mi-au venit în minte trei exemple de reflecție medievală asupra istoriei. Primul este în cartea a IV-a din Despre Treime a lui Augustin, unde se …
Sursă de nefericire În Vinerea Mare, din neputința de a sta acasă, fără mândrie și fără milă – vine la biserică, intră pe sub masa încărcată cu flori, cu crucea și cartea sfântă ferecată cu șapte lacăte, de argint, trage covorul după el cu genunchii, până la urmă, neîndemânatic, răstoarnă masa din mijlocul bisericii, ăsta …
Danuta Bieńkowska a făcut parte din specia polonezilor rari și generoși. A leșilor de mult dispăruți, dar care, urmare a greutăților îndurate, a înțelepciunii și necazurilor prin care au trecut, au învățat și au prețuit valoarea umană a recunoștinței, cu tot ce înseamnă și are mai de preț aceasta. Mai mult, distinsa scriitoare varșoviană s-a …
Mult mai cunoscut în calitatea sa de director al FICT-ului (Festivalul Internațional de Carte Transilvania), Gabriel Bota este în primul rînd un scriitor cu o voce personală distinctă. Cele trei volume de poezie publicate pînă în acest moment relevă un autor de finețe cu un text construit migălos, un instrumentar teoretic bine articulat și capacitatea …
patria patria – întâiul țipăt într-o dimineață de iulie la spitalul Stanca din Cluj. patria – lumina difuză pe pereții scorojiți și toți îngerii din juru-mi zbenguindu-se ca la scăldătoare, pârâul din fața casei, dincolo de drum, unde prindeam mormoloci și făceam turte de noroi, cărțile cu poze, creioanele colorate, ascuțitoarea mea albastră, șosetele roz. …
sfârșitul zilei – cântecul cucului scutură păpădia * cireș înflorit – doar vântul mișcă umbra vrabiei * o vrabie pe ramura salciei – luna în scădere * safari – soarele-n amurg traversând zebra * prins în bobul de rouă – cântecul unui greier * amurg – umbra berzei părăsind cuibul * după furtună – umflat …
Încă din primele sale eseuri publicate în anii tinereții, Lucian Blaga încerca o explicație a sistemului filosofic al gânditorului francez Henri Bergson, care avea atunci meritul real de a eluda tradițiile moștenite și de a fi lipsit cu totul de rigiditatea specifică științelor exacte. Astfel, în studiul Ceva despre filosofia lui H. Bergson, apărut în …
Într-un interviu pe care Marcel Proust îl acorda revistei Le Temps pe 12 noiembrie 1913, cu două zile înainte de apariția primului volum din În căutarea timpului pierdut, el își exprima următorul regret: „Aș fi vrut să public totul deodată, dar nu se mai editează lucrări în mai multe volume. Sînt ca cineva care are …
Nu sunt mulți autori care să se fi bucurat de-a lungul secolelor de un interes aproape constant ca Niccolò Machiavelli. Dintre scrierile lui, captivante, indiferent de gen, s-au impus cu deosebire cele care conturează un construct politic de factură modernă. După ce redactase, în 1513, prima parte din propriile observații asupra documentatei Ab urbe condita, …
Cineva mi-a tras iarba de sub picioare și acum o taie cu un hârșâit de unealtă bine ascuţită. Aș putea să-l implor să nu se lase ademenit de blânda expansiune a mirosului de iarbă proaspăt tăiată, sau de hârșâitul melodios al uneltei. Dar, cum eu mi-am irosit moartea, apoi viaţa, merg acum nepăsătoare prin noaptea …