Un poet premergător optzeciștilor mi se pare a fi Gabriel Chifu, cronologic, dar și tematic, prin directețea confesiunii autobiografice, dar, simultan, cu un picior în universul șaptezecist, cu proiecte și proiecții metafizice. Oricum, oricând, îl prefer unor autori mizând pe un soi de pseudo-bacovianism, descriindu-și lipsa de aderență la frumusețea lumii din jur, cu meticulozitate. …
Vreau să spun încă de la început că nu am nicio intenție polemică în ceea ce-l privește pe filosoful, eseistul, editorul prestigios care se numește Gabriel Liiceanu. L-am citit, cu atenție, am scris o prezentare elogioasă a cărții sale mai vechi, Ușa interzisă, prezentare apărută în revista „Steaua“. L-am întâlnit de două ori în …
Un critic adevărat, așa cum este, fără nicio îndoială, Răzvan Voncu, nu descrie opera literară, ci o interpretează, cu gust, competență, empatie, nu o stoarce de sensuri, mecanic, îi savurează, dar îi și protejează unicitatea. Apoi, i se cere criticului veritabil o bună cunoaștere a istoriei literare, suplețea de a se deplasa mental în epocile …
Sesii Ținutul dulce, marile obsesii, pădure, lac, munte, în sesii primite, se împart pe-o hartă ferfenițită, eu o port în mine. Și schimb necazurile-n artă. Din lacrimi fac niște lentile Prin care vezi, atât de bine, Stupul ceresc, mii de albine. Ce alții nu văd, văd, ce zile De foc am tot avut, umile În …
Și totuși ce-i dă unicitate lui Nicolae Manolescu, lui, considerat drept cel mai important critic român, activ după comunizarea țării? Claritatea demonstrațiilor sale, fibra de profesor de vocație, vocație pe care, el însuși a spus-o, deseori, o consideră demnă de cel mai profund respect, de aceea nu a neglijat-o niciodată? Sau originalitatea interpretărilor, imprevizibilitatea lor, …
Cipru Aici, unde ienupărul fenician cu boabele lui mici și roșii își face loc printre pietrele pământului uscat al ostrovului, aici unde Richard-Inimă de Leu a întârziat o iarnă-ntreagă, înainte de a porni spre locul destinului său, sacrul Ierusalim, aici unde homerizii cu bărbile lor blonde și arși de vipie, iau plata pentru umbrelele și …
Cei șapte fericiți Șapte ierarhi în temniți sunt Iubirea, În frunte-l au pe acela ce fuse capelan Pe front. Abia întors, vestea Unirea… Apoi zăcu-n celulă, pe priciul sighetan. El purpura n-a vrut să mi-o-mbrace, Cît țara e turcită și în minciună zace. Își amintea-n tăcere toți credincioșii lui, El pentru ei rămase. Reînvia Ardealul, …
Vrei să fii tu, târziu, pajiștea mea, Unde cresc arborii de pâine și cafea? Unde nu-i boală, moarte, nici urât? Obrazul dă-mi-l, să-l sărut. Atât… Un cast sărut. Ca păstrăvul în vis În râu, în zori. Căzând din Paradis O frunză, o atinge botul, foarte lin, Și-n branhii-i intră aburul alpin. Sărut înfrigurat, ce fratele …
În paradis, nu numai splendoarea celestă, analizată de Horia-Roman Patapievici în recentul lui eseu, iradiază în și din sufletele fericiților, dar relațiile dintre sufletele de diferite străluciri, grade de sfințenie, sunt cele visate de mulți, utopic, pe pământ. Totul e solicitudine, amabilitate și iubire acolo. Sufletele fericite abia așteaptă momentul să răspundă întrebărilor lui Dante …