Mi se pare că în prima parte a pandemiei eram mai filosofi, aveam mai multe necunoscute și o singură amenințarea, Covid-19. Pe urmă amenințările s-au multiplicat: modificarea tulpinilor virusului, crime sau sinucideri aproape gratuite, alegerea vaccinurilor (ca o altă, ascunsă, amenințare, cu efecte riscante și eficiențe variabile), blocaje în administrarea acestora, încîlcirea în tot felul …

Mama nu a citit niciodată ceva scris de mine. Dar nici eu nu m-am supărat pe ea că nu a citit. Am considerat, culmea, că-i normal să nu citească. Nu aveam nevoie de opiniile ei, aveam nevoie de dragostea ei, și așa e întotdeauna. Când iubești pe cineva și știi că și persoana respectivă te …

„Patria vieții e numai prezentul“ (Mihai Eminescu) De-a lungul anilor, de câte ori m-a nemulțumit vreo împotmolire, vreo derută, vreo stângăcie a societății românești, le-am dat repetat dreptate unor C. Drăghicescu ori Cioran, cel din Schimbarea la față…, să zicem, dar mai ales lui Constantin Rădulescu-Motru care, în capitolul despre psihologia poporului român inclus în …

Între chipul real și cel ideal al iubitei Cavalerului tristei figuri există un contrast puternic. Oricum le-am întoarce și din orice unghi le-am privi, proiectându-le în spațiul eului nostru profund, nu vom găsi prea multe puncte comune, ci doar contraste; cele două chipuri par să aparțină nu unei singure femei, ci ele împodobesc două entități …

În rândurile care urmează nu îmi propun să realizez analize lingvistice riguroase și intelectualizate. Scopul nu este de a demonstra care sunt cunoștințele mele lingvistice. Vreau doar să prezint câteva fapte, de limbă și nu doar, care m-au afectat în ultimul timp. În vara anului trecut am publicat, tot în România literar\, Îngrijorările unui profesor …

Vizualizez, poate într-un grad mai mare decât cel obișnuit, ceea ce citesc. Ochii minții sunt gata să „vadă“ ceea ce înșiră literele pe hârtie. Se ivesc priveliști, siluete, alcătuiri de forme și culori, care își caută singure (oarecum) corespondentul în imagini plastice ori muzicale deja stocate de-a lungul vieții în memorie. Întrepătrunderea e imprevizibilă și …

De-a lungul vieții sale, Marcel Chirnoagă a realiza un număr de peste 3.000 de lucrări de gravură, pictură, grafică și sculptură, printre care și ciclul de gravuri „Apocalipsa“, aceasta fiind considerată drept una din cele mai importante opere de artă românești de la sfârșitul secolului douăzeci. Marcel Chirnoagă s-a născut pe 17 august 1930 (Zodia …

Spre deosebire de „arta sa narativă“ profund originală, în Scrisoare către tata, Kafka abandonează această „zonă clar-obscură“, pentru a da frâu liber unei frazări simple, clare, în măsură să explice întreaga povară a lanțului care l-a ținut departe de „încăperile pământești“ ale relației paterne. Dar și această sinceritate târzie este îmbrăcată adesea, spre deosebire de …

Știm (sau credem) că doar ce este povestit există. Verbalizarea, în sens foarte larg, are menirea de a eterniza realitatea. Punerea în cuvinte dă miezului real culoare, formă, sens, direcție, rezistență, forță. Realul devine prin ficțiune (orice punere în cuvinte este o ficțiune) mai real. Vorbeam altădată despre paleoplastica romanescă, despre capacitatea prozatorilor cu har …

De curând, dat fiind că gara planetară (cum am numit-o nu de mult tot în acest spațiu) amenință să devină cronică, iar noi „tot tresărind, tot așteptând“, mi-a venit din nou în minte o nuvelă din Antologia prozei fantastice a lui Roger Caillois: Păianjenul lui Hans Heinz Ewers (tradusă de Paul Zarifopol). Povestea acceptă, firește, …

Am părăsit în urmă cu mulți ani fascinanta lume a teatrului, având sedimentată în minte imaginea directorului ideal ce ar trebui să oblăduiască lumea Thaliei: în fața intrării personalului artistic, o statuie confecționată din cârpe, paie, lut, sfori, câlți, arcuri și tot felul de instrumente muzicale (cât mai multă sfoară, cât mai multe instrumente de …

Răniții erau din ce în ce mai mulți; cît mai răsunau focurile de armă, veneau și brancardieri, numărau unu, doi, trei și dădeau cu răniții de pământ. La început, răniții erau puși grupuri, grupuri, dar nu a trecut mult și tot pămîntul a fost acoperit de ei, ca de-o pătură. N-am să uit toată viața …