Eseu

Ulysse, lumină indirectă

Iată-l pe om. Este „fiul mâniei“ (Odus[s]eus). Se spune cel mai adesea despre el că este „îndurătorul“ (polupenthês, polustonos, dustênos), „eroul greu încercat de suferință“ (polutlas dios Odusseus, XVIII, 90). Pentru ortacii lui de arme sau pentru cei care-l însoțesc la drum, el rămâne acest „vajnic hotărât și curajos“ (empedon, alkê), provocator de zei, dar …

Arghezi – poezie și liturghie

Cercetarea problematicii religioase în poezia lui Arghezi ne pune în fața opiniilor divergente. E drept că scriitorul, prin atitudinea fluctuantă, exprimată atât în versuri, cât și în proză, a influențat decisiv percepțiile contrastante. Polemicile purtate pe acest teritoriu amplu conduc totuși către pânza freatică a lirismului. Sesizând faptul că prezența lui Dumnezeu în lume nu …

Amintirile verbului

Un nucleu alcătuit din protonii unor elemente extrem de grele (uraniu, plutoniu, dar și plumb tipografic, provenit uneori și din cavoul bacovian), care nu lasă aproape nicio rază de lumină să răzbată din lăuntru în afară, ci o țin captivă în interiorul unei stări, al unei metafore, al unei imagini artistice, al unui sens mai …

Sfîrșitul literaturii în era inteligenței artificiale – un concept deschis

Cînd un roman scris după formula inteligenței artificiale, The Day A Computer Writes A Novel (Ziua în care un computer a scris un roman) a ajuns pe lista scurtă a unui important premiu literar în Japonia, în anul 2016, vînzîndu-se în zeci de mii de exemplare, întrebarea firească, a criticilor și a teoreticienilor literari, a …

 Jocul leilor în amurg sau despre nimicirea fără înfrîngere

Santiago, protagonistul din Bătrînul și marea de Ernest Hemingway, este un om bătrîn, dar nu unul doar ca vîrstă, ci ca identitate în comunitatea de pescari unde trăiește. Toți îi zic Bătrînul, cu mici excepții. E, desigur, marcat de lupta cu viața. Trăiește într-o colibă sărăcăcioasă, „făcută din vlăstari uscați din palmier regal, cărora li …

Artă, cunoaștere, recunoaștere

Spuneam deja în Intermitențele privirii că, în pictură, dar și în literatură, în artă, în general, raportul între decorativ și meditativ e oscilant – de la plăcerea simplă a ochiului (inclusiv cel „al minții“) care se desfată scăldat în culori și alternanțe de lumini și umbre (de obicei, însoțit de un zâmbet de încântare, de …

„D-ale carnavalului“ și muzica de operă

„Muzica iaște aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut… (pântre dinți, aparte, școlarului🙂 Ia sama doară să nu ți le gâghil eu ție într-un mod neplăcut!“ Definiția lui Marius Chicoș Rostogan, pedagogul de școală nouă, pe când înfățișa „aplicățiunea metoaghii intuikive“ e atât de cunoscută, încât a ajuns un fel de proverb ironic. Cu …

Centrul credinței. Neuroștiițele și Neuro-Teologia

E uimitor ca, astăzi, atei convinși sau chiar militanți (așa-numiții „creștini culturali“) să fie contemporani cu oameni de știință convinși până în adâncul sufletului de existența lui Dumnezeu. Iată-l pe cunoscutul om de știință și academician, Prof. Univ. Dr. neurochirurg Alexandru Vlad Ciurea, tratând în cartea dumisale Sănătatea creierului pe înțelesul tuturor (Bookzone, București, 2022) …

Turgheniev sau arta melancoliei

Arta lui Turgheniev este, înainte de toate, muzica melancoliei. Literatura sa propune o dialectică atentă la jocul anilor care trec, deschisă spre negocierea unui raport echilibrat între tradiţie şi modernitate. Dacă se poate vorbi de un „cehovianism“ al lui Turgheniev, aceasta este de legat de subtilitatea privirii ce reconstruieşte mişcările sentimentelor, refuzând tezele moralizatoare. Celor …

Lumea limbii române

  „În adâncul fiecărui cuvânt asist la nașterea mea“. Alain Bosquet Am văzut de curând, pe BBC Ideas, un filmuleț care readuce în atenție ipoteza whorfiană a legăturii dintre limbă și gândire. Întrebarea-temă de dezbatere este: „Gândim diferit în diferitele limbi?“ Există peste 7000 de limbi în lume, asta înseamnă că sunt tot atâtea perspective …

Pseudo-diplomatikos

Să presupunem că nu știm ce înseamnă cuvintele diplomat și diplomație, dar că putem repera totuși la nevoie, din literatură, grație memoriei, anumite contexte relevante care să ne permită să circumscriem semnificația termenilor de mai sus. De pildă, Mihai Eminescu, atunci când îl evocă pe Alecu Donici în Epigonii, se întreabă nostalgic: „Unde-i boul lui …

Slujitori, slugi, subrete

O bună parte a literaturii române se referă la o societate care cuprindea o clasă de persoane cu venituri însemnate. Acești posesori de avere își permiteau să aibă slujitori care să înde ­plinească pentru ei muncile casnice, destul de împovărătoare într-o vreme în care electricitatea, gazul, apa curentă erau inexistente sau constituiau rarități. Slugile trebuiau …