Eseu



Măgarul lui Mo Yan

Un om se transformă într-un măgar, povestea o regăsim la începuturile literaturii europene, în romanul lui Lucius Apuleius, Metamorfoze sau Măgarul de aur, scris în secolul II după Cristos, într-o provincie a Imperiului Roman. Personajul principal, Lucius, care se ocupă cu magia, se transformă dintr-o eroare în măgar, aceasta este intriga romanului. Apuleius a reușit …



Despre durere și alte discriminări

Există expresia a fi rău de pagubă. De-a lungul experienței mele de medic – și nu doar –, am avut prilejul să întâlnesc cazuri cărora li s-ar potrivi expresia adaptată a fi rău de boală, adică a suporta mai greu durerea și a gestiona cu dificultate, ca pacient, starea de boală. De cele mai multe …



Între „trufia care îndârjește și slugărnicia care înjosește”

La începutul Istoriilor, Tacit își declară relația personală cu unii suverani ai Romei. Dacă pe Galba, Otho și Vitellius nu i-a cunoscut „nici prin vreo binefacere, nici prin vreo vătămare”, cariera sa e legată de împărații din dinastia flaviană: „…n-aș putea tăgădui că demnitățile mele au început sub Vespasianus, au fost sporite de Titus, iar …



Tratatul despre sinucigași, o antologie

În peisajul stradal de după evenimentele din decembrie 1989, în mai toată România și-a făcut apariția o mulțime pestriță de standuri cu cărți și reviste de cele mai diferite culori, orientări și prețuri. Înainte, cât timp anticariatele erau mai mult goale, intrai de cel puțin două ori pe săptămână în singura prăvălie cu cărți vechi …



Mitul etnogenezei românilor: universul traianic

G. Călinescu nu face cunoscute criteriile pe baza cărora a identificat cele patru mituri fundamentale ale românilor, exprimate în câte o operă literară sau folclorică; astfel: mitul morții, e exprimat în balada populară Miorița, al creației, în balada Meșterul Manole, mitul erotic, în poemul Zburătorul, de Ion Heliade-Rădulescu, iar cel al etnogenezei noastre, în poemul …



Despre morală în artă

„El părăsise zmeii, trecând la rugăciune Și-avea drept hrană numai văzduhul străveziu…“ – Mahabharata – Binele moral și cel social. Autonomia artei De o bună bucată de vreme, discuțiile despre artă – în general – și literatură în special eludează sistematic chestiunea moralei sau o pasează tacit. De parcă arta ar putea exista fără urmă …



De la Caragiale la Urmuz

Lui Caragiale-tatăl îi place cuvântul piperat, cules de la mama lui, din praful mahalalei sau direct de la birt din gura unui mușteriu pe jumătate treaz, pe jumătate amorțit de băutură. Frazele lui, presărate cu o mulțime de ingrediente, tăvălite prin maioneză picantă și muștar, nu-și pierd, totuși, nici un gram din tăietura geometrică, ascuțită …



Eros și Kalos

Eram într-o seară acasă, la Florin Mihăescu, – l-am mai evocat pe acest om minunat și foarte puțin cunoscut –, aceasta se întâmpla în prima parte a anilor optzeci, când Ceaușescu dăduse frâu liber operațiunilor de demolare din centrul Bucureștiului. Vorbeam, pare-mi-se, de colinele care, cu această ocazie sinistră, urmau să fie rase. Și Bucureștiul, …



Viața prin delegare sau despre cultul erorii (Notre-Dame, azi)

Trebuie să fim curajoși. Sîntem puși în tot felul de situații cărora trebuie să le facem față. De mici, cărțile ne iau părtași la confruntări neașteptate. Poveștile și poeziile copilăriei, romanele de capă și spadă, romanele cu tematică istorică, cele polițiste sau cele cu zombi, pînă la eroul desăvîrșit din romanul lui Dostoievski, Rodion Romanovici …



Personajele și Capitala

pentru personajele literaturii române „soarele răsare de la București”. Când literatura noastră a început, drăgăliță Doamne, a umbla copăcel, Capitala Valahiei, devenită apoi a Principatelor Unite (1862) și mai târziu a României Mari, se stabilise de secole pe malul Dâmboviței. În 1659, sub domnia lui Grigore Ghica, un ordin turcesc consfințește Bucureștiul drept Capitală a …