Mare tristețe și de mirare, totodată, cum anumite cărți cu adevărat valoroase trec pe lângă noi neobservate, aproape anonime! Este cazul volumului Floarea de Foc, scris de profesorul și cercetătorul Alexandru Mironescu (1907-1973), membru fondator și emblematic al Rugului Aprins. Apărută inițial la Editura Elion (București, 2001) cu un Cuvânt înainte scris special de Mihai …
Cred că, în general, femeia e mai inteligentă decât bărbatul. Femeile sunt materialiste, sunt adică experte, nativ, în plăcerile lumești. Bărbații nu ajung decât artificial și doar prin ricoșeu la rafinamentul lor estetic și hedonist. Tot ce pot obține e o grație secundă. De aceea, bărbatul e nepriceput la savurarea lumii materiale: de unul singur, …
În satira a VII-a, Iuvenal ia partea oamenilor de cultură lipsiți de apărare după dispariția mecenatului declarându-se încrezător în disponibilitatea principelui de a-i sprijini. Atent la poziția intelectualilor față de protectorii lor, satiricul reia o temă care l-a interesat mereu, relația patron / client, tratată cu detașare progresivă de cel dezavantajat social. După ce a …
filosofie și liceu Conjuncția din subtitlu este una care-l interesa pe tînărul Vasile Băncilă1 poate în cel mai înalt grad. Îl neliniștea rostul deviat pe care-l avea filosofia într-un moment istoric, mai exact: „Rolul filosofiei în liceu“2, despre care scrie la sfîrșitul anului 1922. Este un manuscris de vreo 112 pagini, parțial dactilografiat, conceput credem …
Destule dintre romanele și piesele de teatru românești poartă numele personajului principal, uneori însoțit de alte cuvinte care explicitează și pregătesc întrucâtva cititorul. Rolul titlului e să atragă. Apoi, după ce un roman sau doar personajul său, își dobândește nemurirea, numele devine și mai atractiv și eventual este preluat de alți autori pentru a se …
În 8 decembrie 1972, nemulțumit de baterea pasului pe loc, în pofida eforturilor sale de a-și pune gândul în pagină, Constantin Noica scria într-una dintre agendele lui: „Zero treabă, non-treabă, anti-treabă, sub-treabă. Trebuie dat nume netrebniciei lucrătoare” (Vezi Jurnal de idei, fragmentul 4.157). Nu este vorba doar despre o expresie a exasperării, ci și de …
Când Mircea Eliade se instalează la Calcutta, în pensiunea dnei Gwyndon Perris, una dintre camere era ocupată de Abadie și Vairat, doi eurasiatici francezi din Saigon. Adică, se înțelege, franco-anamiți, corespondentul mai recent din Indochina al anglo-indienilor. Sunt și singurii care apar în relatările sale. Deși rămân numai o lună, Eliade se apropie de ei …
Se pare că azi răul din viața publică e mai activ și mai inventiv, poate mai îndrăzneț, decît niciodată. Răul există dintotdeauna, afectează comportamente și moravuri, se cuibărește în obișnuințe de tot felul, dar oamenii au luptat împotriva lui mai stăpîni pe sine, mai buni mînuitori ai propriilor unelte de… luptă. Oamenii obișnuiți, ca și …
Mă aflu în poziția de a putea compara două epoci literare: ultimii treizeci de ani ai secolului trecut și primii treizeci de ani din acest secol. În tinerețea mea, o comparație asemănătoare era făcută între epoca interbelică și deceniile de după 1947. Până în 1968, comparația era defavorabilă deceniilor de sub comunism. 1968 a fost …
„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei (…), parcă-mi saltă și acum inima de bucurie.“ Acest „nu știu alții cum sunt“ al lui Ion Creangă …