Jacob Taubes, Karl Löwith, Eric Voegelin sunt autori care ne vorbesc despre Gioacchino din Fiore ca despre un autor ale cărui scrieri sunt responsabile de un anumit aspect al imaginarului modern. Mai precis, de ideea modernă că istoria va cunoaște o ultimă etapă a ei, în care succesiunea evenimentelor va fi fără nicio importanță, în …

Pe vremea fabuliștilor, animalele vorbeau. Acum, unele dintre ele s-au apucat și de scris. * Sarcinile scriitorului român de astăzi sunt întreite. El își scrie cărțile, le tipărește cu banii lui și, tot el trebuie să le și citească. * Cu timpul, marile umbre devin torțe. * Geniilor li se iartă orice. Dar mult mai …

Acum imaginează-ți dumitale cam care ar fi diferența dintre amprentele digitale și amprentele cerebrale. Una dintre ele, diferențele, ar părea, admitem, comparabilă ca dintre greieri și creieri, amintindu-ne cum, în copilărie, pentru a scoate greierii din găuri, mișcam jos-sus, sus-jos bobița de ceară prinsă de o sfoară, ceara în care greierul enervat își înfigea lăbuțele. …

Creierul uman este o structură biologică flexibilă, învață din experiențe reale (trăite), își creează identitate, emoție, intenție, moralitate și funcționează prin rețele neuronale cu plasticitate continuă (neuroplasticitate), toate acestea influențate de numeroși factori. A.I. actuală este un sistem statistic foarte avansat care învață din date, nu din experiență proprie, imită gândirea, nu o produce autonom, …

Ce se petrece în mintea mea când citesc ediția bilingvă a unui autor vechi, despre care mulți admit că este o sursă a culturii mele, pe care mulți editori o tipăresc cusută, ca să stea deschisă pe masă, cu coperți cartonate și suficient spațiu alb în margine pentru notițele mele? Am înainte un text vegheat …

(fragmente) Deschizi fereastra. O boare plăcută, răcoroasă, pătrunde în toropeala odăii. Privești luna incisivă, iscoditoare, frapantă, aruncând reflexe metalic-arămii peste tufișurile înnoptate. Precum o copie tremurată a misterioaselor pete întunecate din carnea discului solitar. În vale, luminile adormite ale orașului scâncesc hipnotizate de energiile selenare. Te-a cuprins o stranie vibrație, din creștet până în călcâie. …

În zorii României comuniste, între dărâmăturile războiului și umbrele ideologiei noi, moda interbelică mai pulsa încă prin străzile orașelor. Era un fel de reflex al unei lumi apuse, care se încăpățâna să supraviețuiască, măcar în faldurile unei rochii perfect ajustate sau în linia impecabilă a unui sacou bărbătesc bine croit. Privind fotografiile alb-negru din anii …

Când Tiresias spune prea multe… …Iadul urcă pe Pământ. Dar nu a fost el acolo tot timpul? În literatură, la fel ca în viața reală, până și cel mai înțelept dintre înțelepți cedează în fața emoțiilor negative. Mai ales când acestea sunt stimulate de un interlocutor abil, dar lipsit de conștiința pericolelor la care se …

Scrierea titlurilor bisericești cu inițială majusculă este un exces. Substantivele diacon, preot, episcop, arhiepiscop, mitropolit, patriarh nu au de ce să primească literă mare. Dacă scriem Preot, de ce nu scriem și Călugăr, Monah, Arhimandrit, Stareț, Egumen? De ce nu Duhovnic? De ce nu Sihastru? Dacă alegem majusculă pentru titlurile creștin-ortodoxe, de ce nu alegem …

Având o arie atât de largă de exprimare, literatura nu putea rata, în îndrăzneala sa fortificată în timp, și acea componentă a naturii umane, căreia, la modul generic, îi putem spune cruzime. Primită, la început, ca o „cutezanță imorală“, această convenție a scriitorului cu cititorul a fost acceptată ca o modalitate de a crea acea …

Există tăceri care nu sunt doar vremelnice, ci străbat generații. Tăceri care-și fac loc în memorie și rămân acolo neclintite ca o rană, asemeni celei care a învăluit numele lui Gheorghe I. Brătianu după arestarea din anul 1950. Nu era o tăcere firească, de sfârșit de drum, ci una impusă, rece, întinsă peste paginile cărților …

Pentru mine, apariția inteligenței artificiale a avut efectul unui duș rece. Am înțeles că lucrurile fanteziste discutate în literatura de anticipație nu sunt chiar așa fanteziste. Viitorul bate la ușă și, vorba cuiva, va arăta mai ciudat decât credem. Cu timpul, lumea se va umple de aparate tot mai excentrice, unele modificând însăși natura umană. …