Eseu



Despre spiritul și sufletul francez

Cultura franceză este aureolată ca nici o alta de nimbul fascinației sale, al uriașei sale puteri de iradiere – rayonnement – și de afirmare – illustration – pe care îl datorează spiritului ei. „Dacă spiritul francez ar trebui definit printr-o singură expresie, aș alege le mot qui fait mouche. (traducerea românească „cuvîntul care merge drept …



Forța inefabilă a răului

  Se știa că William Faulkner era mare băutor de whisky. Dar cât a băut scriitorul la ranch-ul său unde și-a scris o mare parte din operă, nimeni nu a putut bănui cu două decenii în urmă. Abia după aproape cincizeci de ani de la moartea scriitorului, echipa de constructori care s-a ocupat de restaurarea …



Fraza cea mai lungă

  Știţi care este fraza cea mai lungă din opera lui Creangă? Iat-o : „Cine-a întîlnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat cu straie sărăcuţe, scurt la stat, smolit la faţă, cu capul pleş, mergînd cu pas rar, încet şi gînditor, răspunzînd îndesat «sluga dumitale» cui nu-l trecea cu vederea, căscînd cu zgomot cînd …



Despre murmur, vorbe și cuvânt

Citesc în Umberto Eco, Cum ne construim dușmanul / Construire il nemico: „Numai în tăcere funcționează singurul și cu adevărat puternicul mijloc de informație care este murmurul. Orice popor, chiar dacă e oprimat de cel mai pus pe cenzură dintre tirani, a reușit întotdeauna să afle ce se întâmplă în lume cu ajutorul șoaptei“, care …



Ce vor spune poeții

  Unii poeți se întrebă la ce mai sînt buni. La ce mai e bună literatura?, se întrebă scriitorii. În vremuri de restriște…, cum ar spune Hölderlin. Dar toate vremurile sînt de restriște, pentru scriitori. Vremurile se destramă necontenit, se risipesc și ne risipesc. Trebuie adunate mereu într-o coerență protectoare. Sînt însă momente cînd ai …



Dimensiunea oximoronică a existenței

Titlul acesta pompos nu vrea decât să reamintească amestecul de bine și rău, de alb și negru, de contrarii, așadar, din care e alcătuită existența umană. În dicționarul meu de Teoria literaturii descriam oximoronul astfel: OXIMORON (gr. oxys = „înțepător, inteligent“ și morós = „prostănac, nebun“). Asocierea paradoxală a doi termeni contradictorii cu efecte expresive …



Arta de a fi muritor

Reiau acum, sub amenințarea virusului ucigaș, câteva gânduri despre raportarea la moarte a oamenilor de astăzi. Dincolo de cazurile de lucidă, responsabilă gestionare a crizei, am sub ochi exemple nenumărate de nepăsare, indolență, stângăcie, orbire, inconștiență. Lumea întreagă pare să fi fost prinsă pe picior greșit, luată prin surprindere; cam la fel cum iarna, când …



Câte ceva despre arta actoricească

Colecționam voci și gesturi. Îmi exersam modalități infinite de expresie. Memoria mea auditivă înregistra orice vibrație a aerului. Organul vorbirii interioare le putea reproduce automat. Mă transformasem, ce-i drept, prin propria-mi voință, într-un aspirator de voci și chiar un aspirator de gesturi și priviri. Memoria mea afectivă depozita toate aceste relicve în interiorul ei. La …



Cuvintele împotriva armelor

După asasinarea lui Iulius Caesar la 15 martie 44 a. Chr. agonia republicii romane s-a precipitat, deși forma tradițională de guvernământ a supraviețuit până în 27 a. Chr., când Augustus a fost distins cu titlul de principe. Cicero nu pare să fi fost implicat în această crimă, chiar dacă Brutus, cel mai de seamă dintre …



Despre cuvinte-madlenă

Anul acesta, de Ziua Poeziei, fiind noi deja obligați la izolare, i-am invitat pe membrii Filialei clujene la o șezătoare „emailată“. Cu ce-i poți ispiti mai lesne pe scriitori decât cu cuvinte?! Am numit-o povestea cuvintelor copilăriei, a cuvintelor-madlenă. Sau a cuvintelor memoriei. Pe scurt, argumentul suna așa: o dată cu înaintarea în vârstă, răsar …