Cînd o temă deprimantă e descrisă pe ton mucalit, rezultatul e un volum precum Depozitul de bătrâni. Cele 11 bucăți de proză sunt tot atîtea scheciuri cu temă fixă: o suită de personaje decrepite își contemplă mizeria vîrstei și nu o pot face decît plîngînd pe seama tinereții pierdute. Spectacolul e rupt dintr-un ospiciu înțesat …
Dacă fiecăruia i se întîmplă după temperamentul pe care îl are, atunci detenția lui Ion Diaconescu a semănat cu o adăstare monotonă în matca unor episoade prozaice. Lipsit de imboldul de a ieși în față spre a da tonul, firea lui retrasă și-a pus pecetea pe anii de pușcărie, pe care i-a străbătut fără a …
Oricît de mult i-ai îndrăgi pe nemți, nu poți să scrii o cronică despre istoria sașilor din România fără o strîngere de inimă. E cum ai cînta un prohod la dispariția unei minorități din a cărei noblețe s-au ridicat cele mai frumoase orașe din România. Iar dacă te oprești asupra ultimului secol din istoria sașilor, …
Că pe intelectualii occidentali i-a legat o simpatie durabilă față de bolșevism nu ne mai miră demult, în schimb pragul epidemic pe care l-a luat această simpatie ne ia piuitul. Putem vorbi de un fenomen de masă căruia volumul lui Sesardic îi descrie în amănunțime trăsăturile. Și aici nu e vorba de cazuri notorii, ca …
Cu Valeriu Gherghel s-a întîmplat ceva bizar: dintr-un studios cu mină serioasă a ajuns un năzdrăvan pus pe glume. E drept, încruntat nu a fost niciodată, cu atît mai puțin încrîncenat, mina lui obișnuită avînd ceva din politețea blîndă a unui domn cordial, a cărui principală grijă era să nu irite pe nimeni. Așa se …
Cînd alegi o vorbă veche spre a-i căuta obîrșia, nu trebuie să te aștepți la minuni în privința descoperirii unor nuanțe noi. Terenul e răscolit, distincțiile sînt obosite și un aer de blazare domnește peste înțelesuri. E cum ai desțeleni un cîmp în care, cu mult înaintea ta, alți interpreți și-au înfipt plugul. E cazul …
O regulă draconică spune că un gînditor te tulbură cu atît mai mult cu cît știe mai puțină filosofie. Cu cît se arată mai străin de jargonul disciplinei cu atît șansa de a-ți răscoli așteptările crește. Cauza stă în rutina de rău-augur pe care schemele clasice i-o întipăresc pînă la a-i ucide nervul inspirației. Cine …
Există un prag al suferinței sub care viața nu mai merită să fie trăită? Întrebarea pare picată din cer, mai ales acum, într-o epocă din al cărei repertoriu de emoții suferința e izgonită sub motiv că ar fi o temă stînjenitoare. S-o formulez în alt fel: există o treaptă a umilinței din care, dacă ai …
Mihai Neamțu e un ins cu abnegație atipică: nu mi-l pot închipui bătînd mătănii la icoane fumegoase, cum nu mi-l pot imagina închizîndu-se într-o chilie spre a-și dospi acolo nădejdea în mîntuire. E în alura lui un ștaif de spilcuire care contrazice tiparul obișnuit al credinciosului creștin. Expansiv pînă la pragul limbuției, nu are timidități …
Fără o minimă bunăvoință în materie de lecturi insolite, cu o carte precum Laus anthroposophiae nu ajungi prea departe. Bunăvoința de care ai nevoie nu e atît o indulgență față de un autor care la prima vedere bate cîmpii în trena descreierată a lui Rudolf Steiner, cît acceptarea ipotezei că, în ciuda atîtor motive care …
Nicolae Turcan, „Paradoxuri și îngenuncheri. Meditații de filosofie și credință”, Editura Eikon, București, 2017, 112 pag. Nicolae Turcan, „Când adevărul poartă numele dragostei. Studii de teologie și filozofie”, Editura Eikon, București, 2018, 200 pag. De două ori doctor, o dată în filosofie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, a doua oară în teologie la Universitatea „1 …
E o trăsătură constantă ca, în cursul vieții, fiecare din noi să ajungă la o răfuială fățișă cu spectrul lui Dumnezeu. E ca într-un acces de frondă în cursul căruia, revoltat de cît rău dospește în lume, simți nevoia să-i ceri socoteală. E nevoia firească de a-l judeca pentru cît de șubredă e întocmirea unei …