Una dintre armele prin care „progresiștii” își impun voința de dominație planetară e controlul limbajului. El ia forme de o amețitoare diversitate, de la eliminarea cuvintelor la renumirea realității sau totala lor distrugere. A făcut oarecare vâlvă, acum câțiva ani, inițiativa unui editor de a cenzura cuvintele neconvenabile din motive de corectitudine politică din capodopera …
Operația de anvergură lansată de România literară asupra canonului literar românesc din ultimul secol are implicații mai profunde decât simpla alcătuire a unei liste de nume. Întrebarea preliminară, pusă mai degrabă cu scepticism, ar fi aceasta: știm ce este canonul, care e mecanismul formării lui, dar de ce, la urma urmelor, ar fi el necesar? …
Dragă prietene, m-a deprimat articolul tău din „Dilema veche” nr. 792 și, dacă n-ar fi fost finalul Post-scriptumului („O retragere radicală din viața publică anunț abia acum. Dar mai știi? Cunoscându-mă, te pomenești că, pe nepusă masă, o să năvălesc iar în ograda publică, aruncând în dreapta și-n stânga nocive criminale sorosiste…”), care nu doar …
Chipul – trupul omenesc al gîndului De multe ori reușesc să scriu despre lucruri care nu intră în sfera mea de interes, cu atît mai puțin în sfera mea de cunoaștere. Un excelent stimulent pentru aflarea unor aptitudini pe care nu ți le-ai imaginat niciodată că le-ai putea avea. Vedeți doar că sînt scriitor, nu …
Ideea unui Festival „Patrel Berceanu”, pe mine, atunci, în primul moment al aflării veștii acestei inițiative, mă contrariase. Îmi este atât de difuz consubstanțial dragul Patrel, că n-aș vrea defel să fac festival din el. Nu, încă nu m-am obișnuit deplin cu gândul dispariției lui definitive. Vorba unui poem: Ar fi straniu, dacă n-ar fi …
De regulă, romanele lui Colm Tóibín se bazează pe o documentare minuțioasă, specifică istoricului și criticului literar. Cele mai multe au, de altfel, un pronunțat caracter istoric, chiar dacă uneori e vorba de istoria recentă. Reputația lui de eseist și critic e și ea solidă, îndeosebi datorită textelor publicate în „London Review of Books” și …
Duminică am stat neclintit în fața televizorului, vreme de exact 9 (nouă) ore, urmărind cu sufletul la gură semifinala Fed Cup de la Rouen. Fetele noastre au ratat milimetric calificarea în actul final al competiției, dar, ca să fim cinstiți cu noi înșine, trebuie să spunem apăsat că Simona Halep nici nu avea cum să …
Mi-a trezit curiozitatea prin titlu romanul scriitorului danez Jens Christian Grøndahl: Piazza Bucarest (traducere de Carmen Uioreanu, Polirom, 2013; originalul a apărut în 2004). Este o narațiune la persoana I, dar naratorul, implicat și el în acțiune, nu-și divulgă nicăieri numele; îl voi desemna convențional prin inițiala N. Firul povestirii e destul de sinuos, cu …
Linșajul mediatic la care a fost supus recent Andrei Pleșu constituie încă un episod din istoria infamiei la români. Asta știm, asta facem. Dac-ar fi să scriem o istorie a onoarei în vigilenta noastră țărișoară, probabil că ea n-ar conține decât trei-patru paragrafe. În schimb, la mișelii, nevolnicii, ticăloșii, mârșăvii, spurcăciuni, odioșenii, abjecții suntem imbatabili. …
Recurs la o judecată mai veche Nu se poate spune că posteritatea a fost ingrată cu Ion Minulescu, unul dintre cei mai populari scriitori pe care i-a avut vreodată literatura noastră. Este prezent, cu intrări ample, în dicționarele literare relevante (DGLR, DSR, Dicționarul cronologic), ca și în aproape toate istoriile literare, în Lista canonică a …