Adela, unicul roman al lui Garabet Ibrăileanu, e una din acele lecturi la sfârșitul căreia îți vine să pui mâna pe condei și să scrii o continuare. „Nu se poate ca totul să se încheie atât de abrupt, de indecis, de amăgitor și, finalmente, de crud“, îți spui și mintea începe să caute febril o …
Bântuit de duhul eticismului, am scris de mai multe ori, în vremea din urmă, despre incapacitatea noastră structurală de a ne supune legilor, regulilor și cutumelor. Avem o tendință naturală de a eluda obstacolele (nu de a le depăși!), pentru ca, la final, să exclamăm: „Uite că s-a putut!“ Se pare însă că moralismul nu-mi …
Avem ce avem cu obiectele ceremoniale. După enormul tapaj al furtului de la Muzeul Drents, am ajuns din nou pe paginile întâi ale ziarelor: un românaș plin de avânt a pătruns în altarul Bisericii Sfântul Petru din Vatican și a vandalizat mai multe candelabre vechi de peste două sute de ani. Spre deosebire de atacul …
Deși despre furtul obiectelor de patrimoniu, inclusiv coiful de la Coțofenești, s-a spus și s-a scris totul, subiectul e prea spectaculos pentru a scăpa prilejul de a-l aborda. Am să mă refer la elemente în aparență colaterale, și nu la detaliile tehnice ale jafului de la Muzeul Drents din Assen. Înainte de a mă informa, …
Înainte de a intra în subiect, vreau să spun un lucru: fac alergie când aud tot felul de troglodiți pe la televiziuni și pe Internet vorbind de excepționalul act de la 24 ianuarie ca de „Mica Unire“. Cea „Mare“ fiind, evident, cea din 1 Decembrie 1918. Cum să fie gloriosul eveniment de acum o sută …
Mi-am dat seama destul de târziu de puternicul filon religios din poezia Ilenei Mălăncioiu. Vedeam, desigur, imaginile și simbolurile creștine, dar le consideram doar suportul unui discurs liric centrat pe tragedia ființei umane. Poemele se reliefau a fi, într-un mod explicit, și manifeste împotriva realității imediate. Acolo se afla sursa degradării morale și fizice pe …
Cacialmaua suveranistă pleacă de la premisa că românii nu dau doi bani pe propria Constituție. Adică n-o citesc, nu știu ce prevede (și nici nu le pasă). Prin urmare, oricine le poate turna orice bazaconie, cu aerul că le oferă pe tavă cheile Paradisului. Într-adevăr, dacă ar deschide-o, ar afla, chiar din primul articol al …
2024 este cel mai sinistru cadou făcut anului 2025. N-am să trec în revistă momentele și etapele care au condus la dificila și bizara situație în care ne aflăm. Destul să ne uităm în jur și să consemnăm talentul unic al românilor de a-și tăia craca de sub picioare. Deși, obiectiv vorbind, parcurgem cea mai …
Orice aș scrie astăzi, 30 noiembrie 2024, despre situația din țară va părea caduc și poate chiar ridicol peste câteva zile, când va intra revista la tipar. Nu am talente de ghicitor și nici acces la informații confidențiale de mare importanță. Așa că azi, când bulversarea e fără precedent, nici măcar n-am să încerc să …
Că lumea a înnebunit, nu mai există niciun dubiu. Și nu mă refer doar la țicnelile pe care le înregistrează televiziunile de știri și presa de scandal de la noi. Întreaga planetă și-a ieșit din țâțâni: oriunde ai arunca privirea, numai violențe, corupție, minciună și ticăloșii. După aproape zece ani de război în Ucraina, lucrurile …
Politicianul român nu are viziuni, ci fobii. Această însușire se manifestă pe tot parcursul ciclului electoral și dă în clocot în preajma alegerilor. Deși la noi nu există lege ori cutumă care să nu fie supuse contestației și atacurilor furibunde, constat cu surprindere că încă nu i-a dat nimănui prin cap să elimine ideea de …
O constatare: cu cât ne apropiem de finalul campaniei electorale, cu atât mai plictisitoare devine scena politică. Dezbaterile autentice au lipsit cu desăvârșire. Candidații s-au înfruntat mai ales prin intermediari. Mă refer la jurnaliștii năimiți, care nu s-au mai ferit să îmbrace tricourile echipei în solda căreia se află. Știm, de-acum, în spatele cui s-a …
