Că lumea a înnebunit, nu mai există niciun dubiu. Și nu mă refer doar la țicnelile pe care le înregistrează televiziunile de știri și presa de scandal de la noi. Întreaga planetă și-a ieșit din țâțâni: oriunde ai arunca privirea, numai violențe, corupție, minciună și ticăloșii. După aproape zece ani de război în Ucraina, lucrurile nu s-au domolit, ci ating, pe zi ce trece, noi cote ale demenței.
Se uită, în mod bizar, că primele conflicte au început în februarie 2014 – nu în februarie 2022 –, când Putin a ocupat Crimeea și s-a alăturat militar separatiștilor ruși din Donbas. Se tot vorbește de pericolul internaționalizării conflictului. El e deja internațional, de vreme ce Iranul, Turcia, China și Coreea de Nord le-au livrat rușilor cantități uriașe de armament, iar Occidentul a susținut și el Ucraina cu echipament și cu informații militare deosebit de prețioase. Conflictul din Gaza a dat foc întregii regiuni.
Terorismul de stat al Iranului se combină cu terorismul „clasic“, al grupărilor politice, etnice ori para-militare. Milioane și milioane de oameni fug din calea războiului, a sărăciei și a molimelor, destabilizând ordinea socială și economică a țărilor de refugiu.
Victoria zdrobitoare a lui Donald Trump se datorează în mare măsură poziției dure față de imigrația ilegală din Statele Unite. Existența a unsprezece milioane (da, unsprezece milioane!) de oameni ajunși nu se știe cum în America și neînregistrați oficial e de natură să perturbe orice societate, oricât ar fi ea de solidă. Cifra e mare? Sau e mică? Eu zic că e uriașă, chiar dacă ne referim la un continent. Donald Trump a adunat șaptezeci și șapte de milioane de voturi, iar Kamala Harris a beneficiat de șaptezeci și patru de milioane de susținători. Ceea ce înseamnă că la fiecare șapte-opt opțiuni pentru cei doi principali candidați la președinția americană există o persoană care nu figurează în niciun document al statului. Cu toate acestea, ei trăiesc, mănâncă și dorm, și poate chiar muncesc, pe teritoriul „indivizibil și inalienabil“ al SUA, ca să folosesc limbajul tratatelor internaționale. E aceasta o stare normală, acceptabilă și susceptibilă să le ofere cetățenilor de rând garanția liniștii și a siguranței? Evident că nu. În același timp, e o monstruozitate să-i descrii pe dezmoșteniții sorții în termenii în care a făcut-o Trump. Ei nu sunt nici violatori, nici vampiri, nici mâncători de animale de companie. Sunt doar nefericiții care n-au mai suportat traiul din țările de baștină, decăzute, măcinate de violență și haos și pentru că țările civilizate și prospere – iar prima dintre ele, Statele Unite – n-au mișcat un deget pentru a le îmbunătăți viața.
Economia în picaj a SUA e și rezultatul politicilor inadecvate aplicate în cazul „ilegalilor“. Sigur, America e o țară de emigranți. Dar nici măcar în secolul al XIX-lea nu pătrundea oricine în Lumea Nouă. Registrele din Ellis Island, multă vreme principalul port de acces în Statele Unite, furnizează dovezi implacabile că a existat întotdeauna o contabilitate strictă a emigranților. Niciunul din cei care se erijează acum în campioni ai încălcării legislației n-a pătruns în America ilegal. Atunci când au decis să rămână definitiv în SUA au urmat calea procedurală, explicând de ce au decis să trăiască în „țara laptelui și a mierii“, confecționându-și propria variantă a lui American dream. s ă fie limpede: n-am nici cea mai mică problemă ca orice persoană de pe Pământ să trăiască, să muncească (sau să huzurească) absolut oriunde dorește. Cu o condiție: să respecte legile și procedurile țării unde vrea să se stabilească. Altminteri, se va cocoșa globul de mulțimea putinilor, care vor decide după bunul plac cine și unde trebuie să locuiască, unde se sfârșește o țară și unde începe Infernul. Din păcate, slăbiciunile sistemului democratic au îngăduit proliferarea dincolo de orice imaginație a abuzurilor, nepăsării și cinismului.
Acceptarea cu dezinvoltură și primirea cu aplauze entuziaste a oricărei elucubrații în numele „dreptului la diferență“ a generat situații ce nu mai pot fi îndreptate în niciun fel. Amestecul de naivitate și cupiditate cu care au fost tolerate, vreme de peste două decenii, mofturile lui Putin, au condus la un deznodământ pe care occidentalii nu l-au prevăzut nici în cele mai negre coșmaruri. Orbirea Vestului continuă și acum, când e limpede că a devenit ținta urii sălbatice a tiraniilor din Rusia, Iran, China și Coreea de Nord.
Un prieten mi-a trimis zilele trecute un articol din „Jerusalem Post“ care – fără niciun fel de metaforă – mi-a înghețat sângele în vene. E o știre pe care marile agenții de presă și televiziunile din lume nu s-au prea înghesuit s-o popularizeze. Titlul spune totul: Peste 85000 de studenți din Québec fac grevă în sprijinul Gazei, cerând declanșarea intifadei și a soluției finale. Fotografia care ilustrează textul îi arată pe studenții pro-palestinieni salutând în stil nazist. Așadar, nu e vorba de o măruntă golănie declanșată de niște derbedei pe o stradă mizeră dintr-un cartier marginal. La originea ororii se află mai multe organizații studențești din treisprezece campusuri canadiene. Uluitor e faptul că protestatarii au reușit să folosească la Montreal panourile electronice stradale pentru a-și transmite mesajele în care cer exterminarea poporului evreu. „Globalizați Intifada“, susținea unul din aceste sloganuri ce îndeamnă isteric la escaladarea violențelor de către palestinieni. Zecile de mii de propovăduitori ai nimicirii evreilor își afirmă în gura mare și în totală impunitate promisiunea de a duce lupta până la final, adică până la uciderea ultimului descendent al lui Moise. Și toate acestea sub ochii îngăduitori ai oficialităților din marile orașe canadiene, care s-au limitat la niște comunicate lălâi, împăciuitoriste și defetiste. Legile din America de Nord rămân la fel de laxe și administrațiile la fel de impotente, în timp ce urletele antisemite devin, pe zi ce trece, discursuri asurzitoare în multe societăți ce încă se pretind democratice.
Centrul revoltei despre care vorbesc se află în Montreal, la Concordia University – o titulatură cu sonorități cinice, având în vedere caracterul cu totul anti-concordie al acțiunilor pe care le-a găzduit. Li s-au alăturat imediat studenții de la universități altminteri prestigioase, precum McGill și Dawson. Distrugerile s-au desfășurat nestingherite: geamuri sparte, pereți demolați, uși scoase din tâțâni, pereți vopsiți cu mesaje în care se cerea aplicarea „soluției finale“ asupra evreilor.
Astfel de evenimente arată nu doar forța elementelor extremiste, ci și slăbiciunea, dincolo de orice imaginație, a instituțiilor și a statelor. Occidentul nu e, pur și simplu, pregătit pentru mișcările de acest gen. Dar el nu e pregătit nici pentru confruntările cu entități statale-paria, conduse de desperados capabili de cele mai odioase crime, ori de ideologi fanatici, gata să ucidă în numele doctrinei militarist-politice care i-a adus la putere.
Zecile de ani de pacifism clamat de demonstrațiile tinerilor occidentali au indus ideea că s-a intrat într-o eră paradiziacă. Nici vorbă: ne aflăm mai aproape ca oricând de ușile Iadului. Faptul că una din marile universități canadiene, McGill, a anunțat organizarea acum câteva luni a unei „tabere de vară pentru tinerii revoluționari“ a rămas fără nicio reacție din partea oficialității. Și asta deși fotografiile care anunțau evenimentul înfățișau tineri înarmați cu pistoale-mitralieră, îmbrăcați în port palestinian. Oricât ai fi de ageamiu, acele afișe numai pacifism nu emanau.
Gherilele înarmate s-au inspirat din literatura comunistă, nefăcând niciun secret din antisemitismul lor visceral, n-a existat nicio reacție nici la ocuparea în luna aprilie de către protestatarii agresivi a unei părți a campusului Universității McGill, unde au desfășurat acțiuni virulente. Într-un comunicat al grupului care și-a asumat conducerea recentei acțiuni se spunea: „Ne propunem să educăm tineretul din Montreal și să redefinim moștenirea instituțională a «elitei» de la McGill, transformându-i spațiul într-unul de educație revoluționară“.
Așadar, scopurile mișcărilor aplaudate de o imensă parte a sistemului universitar occidental nu se opresc la decizia de a participa la distrugerea statului Israel și la nimicirea, până la unul, a evreilor. Ținta lor e mult mai amplă: educarea întregii lumi în spiritul revoluționarismului comunist. Orașul Montreal e doar un modest poligon de încercare pentru o mișcare amplă, de nivel planetar, în care antisemitismul, antidemocrația, anularea libertății sunt noile instrumente de dominație globală.
Trebuie să fii tare tembel pentru a nu vedea legătura directă dintre campaniile deșănțate ale Moscovei, Beijingului și Teheranului de schimbare a ordinii mondiale și încercările violente de a „redefini“ tradiția universitară în acord cu noile comandamente ideologice pe care Putin și Xi Jinping nu se mai sfiesc să le rostească cu glas tare.
Democrația se vede învinsă cu propriile arme: toleranța dincolo de orice limită a abjecțiilor cu pretenții de opinie liberă a condus la neputința de a replica ferm împotriva curentelor care pun în primejdie înseși bazele sistemului ce privilegiază toleranța, libertatea cuvântului și pacea socială. Sunt, oare, acțiunile menționate mai sus izbucniri spontane ale unor nemulțumiri? În niciun caz. Ele au fost demult și temeinic pregătite, finanțate de forțele interesate (și cine e mai interesat decât rușii și chinezii?), profitând de fluiditatea, libertatea și porozitatea socială din interiorul societăților democratice. Regimurile de mână forte, dictaturile, totalitarismele cunosc un moment de resurgență așa-zis „revoluționară“. Dar opintelile lor n-ar valora nici doi bani dacă n-ar fi susținute de agenții din interior care distrug democrația folosindu-se chiar de instrumentele ei.