Am trăit, în cei cincisprezece ani chinuiți petrecuți de mine la Casa Scânteii, și momente frumoase. Se adunau acolo, prin forța împrejurărilor, nu numai activiști cu ceafa groasă și securiști cu nas subțire, ci și oameni de valoare: scriitori talentați, ziariști cu vocație de ziariști (în afara celor incapabili și manevrabili, preferați de regim), oameni …
Casa Scânteii, construcție de o monumentalitate sumbră, ca un mausoleu, este brutal lipsită de grație, asemenea multor edificii mari concepute de comuniști (Universitatea „Lomonosov“ din Moscova, Palatul Culturii și Științei din Varșovia, Casa Poporului din București etc.). Zgârie-norii din New-York te fac să te gândești la un triumf al speciei umane, la o țâșnire a …
Tot ce e frumos se termină repede. Această cugetare de Guță Popândău mi-a venit în minte în 1974 când am aflat că se restrânge activitatea revistei Tomis (din lunară devine trimestrială) și că trebuie concediați ultimii veniți în redacție (printre care și eu). Tot atunci tatăl Domniței s-a îmbolnăvit de cancer pulmonar și Domnița a …
După o jumătate de an de ședere la Cașvana (satul în care se născuse, în 1947, Luca Pițu, dar din care plecase de multă vreme) mi-am dat seama ce ridicol fusesem cu iluzia mea că la țară mă voi putea ocupa în liniște de literatură. I-am scris disperat fostului meu profesor Nicolae Manolescu: „Ajutați-mă să …
În timpul comunismului era interzis să cumperi pământ. Pământul era – exclusiv și pentru totdeauna – al statului. Dacă te certai cu statul, nu-ți rămânea decât să trăiești suspendat în aer, fără să mai atingi pământul. (Sau să mori, tot suspendat în aer, cu un ștreang de gât.) Toată viața mi-am dorit să am o …
În cele șase luni pe care le-am petrecut cu Domnița la Cașvana ca tineri profesori de română (1 octombrie 1970 – 31 martie 1971) am intrat și într-un conflict violent cu secretarul de partid al comunei (atunci era comună; după 1989 a devenit oraș, deși această schimbare de statut nu se justifică). El a participat, …
Stejarul multisecular din Cajvana, azi. Școala Generală din Cajvana (în prezent grup școlar). În vara lui 1970, la scurtă vreme după terminarea facultății, s-a organizat repartizarea absolvenților pe posturile de profesori de română disponibile, în ordinea mediilor obținute. Ne-am întrunit toți absolvenții din țară din acel an într-o sală imensă (sala de sport a unui …
Eram în anul patru de facultate când o fată cu care mă plimbasem într-o seară prin Parcul Herăstrău a ajuns mai târziu de ora 22 la cămin și portarul n-a mai vrut s-o primească. Am intervenit eu, care o condusesem până la intrare; l-am amenințat pe portar cu bătaia și, în plus, am rupt furios …
Au trecut, iată, mai bine de 50 de ani de la „Primăvara de la Praga“, o primăvară politică de mai lungă durată decât primăvara calendaristică. S-a încheiat la 20 august 1968, când trupele Uniunii Sovietice și ale celorlalte țări semnatare ale Tratatului de la Varșovia au invadat Cehoslovacia. România – episod frumos în trista istorie …
1979. Cușca în care m-am fotografiat simbolic era de fapt cușca folosită de ceferiști, când ieșeau pe peron cu fanionul galben la trecerea trenului, ca să se protejeze împotriva navetiștilor care aruncau pe geamuri cu sticle goale de bere. Revin pentru o clipă în prezent, întrebându-mă dacă stilul de viață comunist, obligatoriu în România până …
La sfârșitul anului III, în fierbintea vară a lui 1968, am fost trimiși – noi, studenții, dar și cîțiva asistenți și lectori – la „muncă voluntară“, la un IAS (Întreprindere Agricolă de Stat) din comuna Barboși de lângă Galați. Munca voluntară era de fapt obligatorie. Peste câțiva ani avea să fie numită, demagogic, „muncă patriotică“. …
Am revăzut de curând extraordinarul film al lui Luis Buñuel, Viridiana. M-a interesat în mod special o scenă zguduitoare, de neuitat. Aceea cu cerșetorii, oamenii străzii, decrepiții care năvălesc în castel, în lipsa stăpânilor, și fac un chef grotesc, o caricatură de chef, în salonul aristocratic. Știrbi, gângavi, nespălați, incapabili să folosească limbajul articulat, ei …