Un cuvânt care nu intrase până acum în vocabularul meu: IRIDESCENT. A trebuit să îl caut în dicționar. Iridescent – cu reflexe irizante. Dar, ulterior, la deschiderea Festivalului am avut prilejul să aflu multe lucruri despre el, când o serie de specialiști din mai multe domenii ne-au vorbit pe larg despre lumină și culori, în …
În 1991, primăvara, am ajuns la Praga. Popasul la Praga a fost necesar. A fost un fel de prolog, un soi de inițiere. Nu a uitat nimeni anul 1968. Deși înfrînți de tancurile sovietice, cehii au știut să se opună, să spună NU, intelectualii au creat o mișcare de disidență – care la noi nu …
Descopăr câteva picturi de Mircea Bochiș. În sfârșit, ceva frumos în arta contemporană, mă atrage ! Culoarea… un galben al câmpului care mă duce cu gândul la Van Gogh, dar privit mai atent e un galben diferit. La pictorul olandez e solaritatea în lanul de grâu, la pictorul român umbrele ierburilor, copacilor, în nuanțe mai …
Din pleiada de pictori care au luminat prima jumătate a secolului al XVII-lea – de la Caravaggio și El Greco, în ultimii lor ani, la Rembrandt, Velázquez, Rubens, Van Dyck, Claude Lorrain sau Frans Hals – Nicolas Poussin (1594-1665) este îndeobște admirat, dar – privit ca un precursor al academismului și mai greu de categorizat …
Un film sub forma unui ziar (am putea să inversăm, un ziar sub forma unui film), iată ceea ce ar putea fi calificat drept un gest cultural tipic avangardei cu mențiunea că, artistul care-l comite, regizorul Wes Anderson, nu doar că o face deliberat, ci își și pune „în abis“ gestul. Adică ne arată trucurile …
Astfel am perceput momentele – multe și însemnate – ale recentei ediții a Săptămânii Internaționale a Muzicii celei Noi, muzica nouă de astăzi… și de ieri; sunt evenimente ale unui proiect de largă cuprindere, proiect ce adună idei și muzică, creatori și zone ale unei creativități – nu poți să nu observi – inepuizabile, tangente …
Anul acesta, am primit o invitație la GALACTORIA de la Cluj. Nu am fost în țară și nu am putut să o onorez. Dar nostalgiile nu m-au ocolit. Am găsit însemnările de atunci. Revelațiile și întrebările. Îngrijorările față de sistem. Sau față de lipsa lui. De fragilitatea lui. Am vorbit mult și extrem de amplu …
Scena artistică a fost și va fi mereu într-o permanentă transformare. Tot ce era acum 5-10 ani de actualitate, poate părea astăzi desuet. E nevoie de aceste schimbări, de restructurarea vechilor convenții legate de statutul artei și al artiștilor. Este un proces alert la care chiar și artiștii se adaptează/updatează destul de greu. Există, din …
De curând am fost invitată să urmăresc lucrările de masterat susținute de patru studenți de la Universitatea Na țio nală de Artă Teatrală și Cinematografică, Secția Coregrafie, lucrări prezentate pe scena Centrului Național al Dansului București. Am urmărit de multe ori lucrări de licență, totdeauna cu multă plăcere, curioasă să văd cum pornesc la drum …
Săptămîna trecută am fost la Craiova, scurt, pentru o discuție despre Titus Andronicus. Treizeci de ani de la premiera de la Tokyo. O întîlnire pregătită de mult pentru Festivalul Shakespeare, care, din cîte am înțeles ab initio, ar fi dorit să facă o mică sărbătoare pentru regizorul care a redefinit teatrul din Craiova, un tip …
Filmul lui Sian Heder, Coda (acronimul de la Child of Deaf Adults), care a primit Oscarul pentru cel mai bun film, datorează „ideea“ lui Eric Lartigau și filmului său La Famille Bélier (2014). Scenariul este realizat tot de Sian Heder și o listă lungă de colaboratori la care se adaugă corect și regizorul francez. Adolescenta …
Bienala Internațională de Artă de la Veneția este un eveniment de tradiție, de o importanță esențială pentru dinamica culturală contemporană. Fondată în 1895, Bienala de Artă este una dintre cele mai prestigioase manifestări culturale din lume, unde România are un pavilion construit încă din 1938, datorită lui Nicolae Iorga. Despre proiectul principal al acestei ediții …