Spațiu pentru dezvoltare coregrafică, Areal și-a deschis stagiunea din această toamnă cu un performance -concert, găzduit de Goethe-Institut București din Calea Dorobanților nr. 32. Performance-ul a fost forma finală a unei rezidențe-laborator, denumită bioAREALab și derulată timp de zece zile la București, sub forma unui proiect de cercetare și colaborare artistică europeană, care și-a propus să creeze conexiuni directe între dansul și muzica contemporană, între compozitori și coregrafi din mai multe țări europene, punctul central al cercetării fiind Corpul în momentul prezent. Performance-ul-concert a fost realizat cu și de către rezidenți: Casey Moir (compozitoare, Suedia), Giordano Bruno do Nascimento (compozitor, Germania), Mihai Pintenaru (clarinet, România), Sabina Ulubeanu (compozitoare, România), Carlota Berzal (coregrafă,Spania), Wura Moraes (coregrafă, Portugalia), Niyayesh Nahavandy (coregrafă, Iran / Italia), Cristina Lilienfeld (coregrafă, România) și Cosmin Manolescu (coregraf, România).
Experimentul, cât și forma lui finală pe care am văzut-o în Pavilionul 32 de la Goethe-Institut, a legat muzica vocală și instrumentală cu mișcări de dans contemporan, modificate ca percepție sonoră și vizuală în funcție de spațiul în care se desfășurau și de locul pe care-l ocupa fiecare spectator: în foaierul cu scări de la intrare, într-o sală interioară sau în grădina Pavilionului, unde performerii au fost văzuți de cei din sală printr-un geam, mare cât un perete. Imaginea globală percepută de spectatori era augumentată și de imagini proiectate pe un ecran (în foaier) sau un fundal (în sală), cât și de joaca cu păpușa Lucy sau alte mici obiecte. Imaginile filmate conțineau momente de lucru din cele zece zile de cercetare și colaborare, desfășurate în interiorul studioului de la Areal, în natură, și anume în Parcul Național Văcărești, sau în intervenții în spații urbane, căci unul dintre scopurile experimentului a fost urmărirea raportului dintre sunet, corp și mediul ambiental.
Performance-ul-concert a cuprins zece momente, defășurate într-o succesiune continuă, care a presupus și mutarea din când în când a spectatorilor. Primul moment Foyer, o intervenție performativă în cadrul expoziției Omission Possible, denumită Lucy installation, a fost concepută de coregrafa Niyayesh Nahavandy, performerii ei fiind Wura Moraes, Carlota Berzal și Cristina Lilienfeld, însoțiți la clarinet de Mihai Pintenaru. Următorul moment, ca și cele mai multe dintre cele care au urmat, s-a desfășurat în sala interioară. Astfel, Mokaabe Sefid, în conceptul și pe sunetul creat de Giordano Bruno do Naseimento, în care Niyayesh Nahavandy a intervenit atât ca voce cât și prin dans, a fost amplu ilustrat de performerii Cosmin Manolescu, Wura Moraes, Carlota Berzal, Cristina Lilienfeld și Sabina Ulubeanu. Cel de al treilea moment Arpeggio, pe muzică și video create de Sabina Ulubeanu, a fost susținut de Casey Moir ca voce și de Mihai Pintenaru la clarinet. Următoarea etapă performativă, gândită de Cosmin Manolescu, Alter Ego (1), a fost din nou amplu ilustrată de Wura Moraes, Carlota Berzal, Cristina Lilienfeld, Niyayesh Nahavandy, Cosmin Manolescu însuși, Giordano Bruno do Nascimento, Casey Moir și Mihai Pintenaru. Al cincilea moment, Wind, pe muzică și video concepute de Sabina Unteanu și susținut ca voce de Casey Moir și la clarinet de Mihai Pintenaru, a fost pus în pagină corporal de Cristina Lilienfeld și de Wura Moraes. A șasea etapă performativă, Alter Ego (2), gândită de Casey Moir, a fost una amplă, avându-i ca performeri pe Wura Moraes, Carlota Berzal, Cristina Lilienfeld, Niyayesh Nahavandi, Cosmin Manolescu, Giordano Bruno do Nascimento, Casey Moir, Mihai Pintenaru, la care s-au alăturat și unii spectatori, procedeu intrat de mult în desfășurarea spectacolelor de dans contemporan. The cube is white, următorul moment, cu un concept și o realizare video datorate coregrafei Niyayesh Nahavandy, i-a avut ca interpreți pe Wura Moraes, Carlota Berzal, Cristina Lilienfeld, Sabina Ulubeanu, Mihai Pintenaru și coregrafa însăși, Niyayesh Nahavandy. Alter Ego (3), următoarea etapă performativă, concepută de Carlota Berzal, a fost interpretată de însăși coregrafa spaniolă și de Cosmin Manolescu, Giordano Bruno do Nascimento, Sabina Ulmeanu și Cristina Lilienfeld. Cel de al nouălea moment, Dust, pe muzică și video create de Sabina Ulubeanu, însoțite de vocea lui Casey Moir și de muzica la clarinet a lui Mihai Pintenaru, au fost vizualizate performativ de Wura Moraes, Carlota Berzal, Cristina Lilienfeld, Niyayesh Nahavandy și Cosmin Manolescu. Și, în fine, ultimul moment al performance-ului – concert, Life and decay, după conceptul și sunetul gândite de Casey Moir, a fost interpretat de întreaga echipă participantă la experiment: Wura Moraes, Carlota Berzal, Cristina Lilienfeld, Niyayesh Nahavandy, Cosmin Manolescu, Casey Moir, Sabina Ulmeanu, Giordano Bruno do Nascimento și Mihai Pintenaru, fie ei coregrafi și totodată interpreți, fie compozitori sau interpreți muzicali, colaborarea lor perfectă fiind subliniată vizual și de faptul că în acest ultim moment al spectacolului erau legați între ei cu lungi panglici, în funcție de care fiecare își concepea propria mișcare, ținând cont însă și de această legătură. Panglica care i-a unit, formând din ei un conglomerat cu multe capete și brațe, a fost o frumoasă metaforă plastică a întregului experiment european, atât de binevenit în acest context tensionat de dezbinări și de război, ca o prefigurare a unor vremuri pașnice de fructuoasă colaborare europeană, la care muzica și dansul, două limbaje universale, pot contribui substanțial.