Îmi spun că în literatură, în artă, ca de altfel și în viață, de pildă în cuplul familial ori în tenis și-n alte sporturi, e neapărat nevoie de doi ca să funcționeze lucrurile, ca să se atingă o normalitate fără de care totul e anapoda, se duce de râpă. Ce vreau să zic, ce înțeleg …

În facerea unui roman, o chestiune, în opinia mea, esențială și, deopotrivă, fascinantă este cea care ne conduce spre acel nucleu iradiant al scrierii unei proze de întindere considerabilă: care este impulsul declanșator, care este sursa de energie misterioasă care îi dă autorului puterea să transforme golul în plin, neantul în construcție ficțională coerentă și …

Cât și cum se mai citește astăzi beletristică, adică literatură artistică, ficțională, care cuprinde proza, poezia, dramaturgia și o parte din memorialistică? E o întrebare la care revin periodic și răspunsul meu rămâne de fiecare dată cam același. Și acum, la fel. Aș zice că lucrurile continuă să meargă în direcția știută, adică, se citește …

„Unde fugim de-acasă?“ Întrebarea aceasta, titlu al unei cărți de Marin Sorescu, îmi vine în minte tot mai des în ultima vreme. Și o înțeleg în felul următor: unde ne refugiem, cum ne protejăm, atunci când realitatea ne este inconvenabilă și devine greu suportabilă, ne agresează? Dacă, de pildă, ne prinde pe stradă o ploaie …

Mă urmărește o imagine pe care aș vrea s-o transform într-un poem: cineva, un domn puter­nic și fără chip, se apropie și, râzând, îmi extrage din minte și din inimă anumite senti­mente, stări, însușiri care făceau parte din fondul definitoriu pentru condiția mea omenească; mă sărăcește de ele, mă face să le pierd definitiv și …

Sunt multe, tot mai multe!, întâmplări/ provocări/ probleme în lumea de astăzi care, motivat, ne dau mari bătăi de cap: războiul-din-Ucraina-care-nu-se-mai-încheie, Iranul, China, relația Uniunii Europene cu Statele Unite, și altele, și altele. Dar deasupra tuturora se află un subiect care, într-un fel, le estompează, le acoperă pe toate celelalte și se detașează ca fiind …

Mă întreb: care e prima mea amintire legată de Gabriel Dimisianu? Aveam 20 de ani, scriam versuri plin de râvnă, cu pasiune, într-un tumult necontenit, le trimiteam revistelor care aveau rubrici de dialog cu cei care băteau la porțile literaturii și intrasem într-un soi de precipitare gata să se preschimbe în disperare, fiindcă mi se …

Cărțile de beletristică, după calitatea lor, de câte feluri sunt? Bineînțeles, numeric, domină sufocant literatura modestă/ anodină/ stângace/ ori de-a dreptul penibilă, cu însăilări verbale pe cât de zadarnice pe atât de prezente în spațiul editorial, asemenea unui potop de neoprit. Dar să lăsăm deoparte, în tristețea lor, cărțile din această categorie (nici n-ar trebui …

Am citit de curând un roman care mi s-a părut foarte bun. Și ca realizare în sine, și ca probă a înzestrării epice a autorului: 3300 de perechi de palme, de Augustin Cupșa, apărut la Editura Trei. Trama cărții e relativ simplă și este expusă de editură într-o succintă prezentare: în „2018, anul centenar al …

Un an se încheie, altul începe. În ce stare de spirit suntem acum, la mișcarea înnoitoare a osiilor cerești? Dacă ținem cont de tot ce se întâmplă în jurul nostru, avem oare motive de optimism sau îngrijorarea, amărăciunea, exasperarea, teama, dezamăgirea e firesc să ne copleșească? Desigur, mă refer la situația noastră ca popor, nu …

Ceea ce m-a nemulțumit din primul moment cu privire la tema dezbătută în acest an la colocviul dedicat romanu­lui este prezența prepoziției între pusă să relaționeze esteticul și ideologicul în roman. Cele două concepte sunt într-adevăr opozabile, dar sunt ele de același ordin de mărime, stau ele pe același plan, au aceeași pondere, încât să …

Recent, în amfiteatrul Bibliotecii Academiei Române, s-a desfășu­rat un eveniment dedicat comemorării lui Alex Ștefănescu. S-a dovedit cu acest prilej, și este impresionant, cât de mulți prieteni a avut și are acest critic literar și scriitor care era atât de vital: prin dureroasa sa plecare dintre noi, toți cei care au ținut la el au …