Plecăm dimineața, la ora șapte, de la Seattle la New York, cu o cursă a companiei Delta. Călătoria cu avionul decurge extrem de bine, deloc obositor. Traversăm continentul nord-american, de la vest la est, iar durata efectivă de zbor pentru cei peste 4000 de kilometri este de doar 4 ore și un pic. Adică, …

Soarta literaturii în vremea noastră este o temă preocupantă, care revine repetat în discuțiile din redacția Rl. Sunt atâtea motive de îngrijorare, când vorbim despre viitorul (dar și despre prezentul!) literaturii. Iar îngrijorarea noastră se traduce printr-o serie de întrebări mai degrabă catastrofice și care sună prost, emfatic: Ce se va alege de literatură? Se …

Avionul se apropie de Amsterdam, de unde vom lua o altă cursă, a companiei Delta, spre Seattle. Privesc pe fereastră. Văzută de sus, Olanda este o țară pusă în ordine la modul incredibil, ca un desen desăvârșit făcut de mâna unui artist strălucit: autostrăzi suprapuse, canale, așezări urbane, păduri și suprafețe agricole, totul este frumos, …

Ce loc mi se pare cel mai frumos dintre cele în care am fost eu? Cu alte cuvinte, cum aș contura idealul de frumusețe terestră, după experiența de viață pe care am avut-o. Nota subiectivă e importantă: nu care este acel loc, cel mai frumos, ci care mi se pare că este. Așa încât și …

Încerc să descopăr acele zone ale realității românești care funcționează cum se cade sau care dau semne de reviriment. Un astfel de exemplu este, în opinia mea, televiziunea publică. După ani de zile de stagnare, de confuzie, cu un format al emisiunilor prăfuit, cu prezentatori neinteresanți și cu un conținut tot așa, de câtva timp, …

Povestiți-ne o întâmplare pe care n-ați trăit-o, dar pe care ați fi vrut/ ați vrea s-o trăiți. Sau, altfel formulat: povestiți-ne o întâmplare imaginară care v-ar plăcea să facă parte din viața dv. reală. Așa sună propunerea pe care am făcut-o colegilor mei ca temă pentru ancheta literară a revistei noastre din luna martie. Ar …

Cine nu se vede nu există, se spune. Dacă e adevărat, atunci lucrurile nu stau deloc bine cu scriitorii români. Fiindcă ei, astăzi, se văd din ce în ce în ce mai puțin, tinzând să devină chiar invizibili pentru mediul românesc în întregul său. Ceea ce, evident, înseamnă o mare pierdere pentru toată lumea. Și …

Tipurile de roman propuse și impuse de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe ne sunt binecunoscute: doric, ionic și corintic. Ele au fost readuse în discuție de critic chiar săptămâna trecută într-un editorial foarte interesant din R.l.. Există trei elemente sine qua non cu care se operează pentru a stabili caracteristicile ce diferențiază aceste tipuri …

Ce cred eu că trebuie întreprins astfel încât condiția literaturii române să se schimbe în bine? Sunt multe lucruri de făcut, nu neapărat complicate, care ar îmbunătăți starea literaturii și a scriitorilor noștri. Dar, înainte de orice, e de stabilit și de respectat o anumită clauză; în caz contrar, orice încercare de îndreptare a situației …

Cum a fost anul acesta, pe care tocmai îl încheiem? Un an de răspântie? Probabil e prea mult spus. Mai degrabă a fost un an al mai multor cumpene. Am avut parte de o sumedenie de provocări, încercări, primejdii care ne-au luat prin surprindere și cărora am fost puși să le facem față. Să le …

În principal, pentru mine ca autor, anul 2022, ca și precedentul de altfel, a stat sub semnul scrierii unui roman, Marea carte a uitării, cu subtitlul Cronica, de autor întocmită, a unor întâmplări aproape reale petrecute într-un oraș aproape imaginar. Este un proiect literar a cărui realizare a implicat un efort uriaș și care se …

Îmi amintesc o poveste de tip-sâmbure sau nucleu (adică o întâmplare care m-a impresionat, care îmi stimulează imaginația și pe care, de aceea, în diverse versiuni, o reiau mereu și mereu în încercările mele epice). Este pățania unui tânăr ofițer din perioada interbelică. Acesta, într-o dimineață, e chemat afară de comandantul său, care trecea cu …