Tipurile de roman propuse și impuse de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe ne sunt binecunoscute: doric, ionic și corintic. Ele au fost readuse în discuție de critic chiar săptămâna trecută într-un editorial foarte interesant din R.l.. Există trei elemente sine qua non cu care se operează pentru a stabili caracteristicile ce diferențiază aceste tipuri …

Ce cred eu că trebuie întreprins astfel încât condiția literaturii române să se schimbe în bine? Sunt multe lucruri de făcut, nu neapărat complicate, care ar îmbunătăți starea literaturii și a scriitorilor noștri. Dar, înainte de orice, e de stabilit și de respectat o anumită clauză; în caz contrar, orice încercare de îndreptare a situației …

Cum a fost anul acesta, pe care tocmai îl încheiem? Un an de răspântie? Probabil e prea mult spus. Mai degrabă a fost un an al mai multor cumpene. Am avut parte de o sumedenie de provocări, încercări, primejdii care ne-au luat prin surprindere și cărora am fost puși să le facem față. Să le …

În principal, pentru mine ca autor, anul 2022, ca și precedentul de altfel, a stat sub semnul scrierii unui roman, Marea carte a uitării, cu subtitlul Cronica, de autor întocmită, a unor întâmplări aproape reale petrecute într-un oraș aproape imaginar. Este un proiect literar a cărui realizare a implicat un efort uriaș și care se …

Îmi amintesc o poveste de tip-sâmbure sau nucleu (adică o întâmplare care m-a impresionat, care îmi stimulează imaginația și pe care, de aceea, în diverse versiuni, o reiau mereu și mereu în încercările mele epice). Este pățania unui tânăr ofițer din perioada interbelică. Acesta, într-o dimineață, e chemat afară de comandantul său, care trecea cu …

Din timp în timp, mai ales în perioadele complicate cum e aceasta a noastră, când pericole noi ne răsar în cale parcă din senin și lumea dă semne că-și pierde busola, e necesar să ne oprim câteva momente din alergarea epuizantă și să ne întrebăm, cât mai lucid cu putință, încotro ne îndreptăm. Privirea spre …

Cuvintele au ființă, au, negreșit, o viață a lor. Iar în cazul celor mai multe, durata existenței este una vremelnică, mai lungă sau mai scurtă. Ele intră în vorbire, cresc și apoi descresc, înfloresc și apoi se vestejesc, se nasc și apoi se sting, pier. Cad în uitare, stau rătăcite în vreun ungher al limbii, …

Aș așeza sumarele mele însemnări sub acest motto: Ești mort atunci când ești uitat. Nu este o vorbă desprinsă din opera vreunui mare înțelept, ci e o replică dintr-un serial de televiziune, o producție maghiară a cărei acțiune se petrece în perioada comunismului târziu din țara vecină și care se difuzează pe Netflix. Ce vrea …

M-am întrebat care este locul sau casa unde mă simt acasă și mi s-a părut că e o întrebare potrivită nu doar pentru mine, ci în general pentru oamenii care se ocupă cu scrisul literar. Dar ce înseamnă acasă? Casa în care locuiești sau, mai larg, locul natal, patria, așa cum ne învață dicționarul? Eu …

Se vorbește în spațiul public despre statul eșuat și despre direcția greșită în care ne îndreptăm. Și sunt voci dintre cele mai importante care fac astfel de afirmații. Dar, în fond, fiecare dintre noi constată cu propriii săi ochi că funcționarea societății românești actuale este deficitară în atâtea privințe. În fiecare zi avem parte de …

Relația mea cu timpul nu e liniară și nu e deloc simplă. Iar la întrebarea Câți ani simt că am? n-am răspuns totdeauna la fel. La început, în copilărie, nici nu luam în seamă timpul, ca și cum era ceva care nu mă privește: pe atunci, viitorul stătea înaintea mea aidoma unui munte uriaș, cât …

M-am întrebat, nu o dată, ce ar fi de schimbat astfel încât viața literară, condiția scriitorului român și, în general, literatura română să arate mai bine. Și, oricât m-am străduit, n-am deslușit o soluție acceptabilă și aplicabilă. Teoretic, putem spune că asta și asta sunt de schimbat, dar, în fapt, nu cred că e cu …