Cultura inculturii

Aproape nu trece săptămână în care să nu întâlnesc un scriitor care să se plângă de dificultățile sau chiar imposibilitatea de a-și publica manuscrisele. Vorbesc de autori serioși, unii din ei chiar premiați, cu un bun renume în mica noastră republică a literelor. Cum s-a ajuns aici? Îmi amintesc de goana editorilor după cărți de …

Bancul cu statuia

Cunoașteți, desigur, bancul cu statuia: statu’ ia tot! Stupizenia jocului de cuvinte din vremea comunismului acoperea — și probabil încă mai acoperă — o realitate concretă. Și anume, împrejurarea că în România statul a fost mereu un instrument prin care partidul unic (sau „partidul mare“) și-a asigurat hegemonia. Ca adept al liberei inițiative, sunt revoltat …

Barbarii în cetate

Conform lui Giambattista Vico, orice început de civilizație stă sub semnul barbariei. Din acest punct de vedere, ne aflăm, în mod clar, în fața instituirii cu forța a unei noi paradigme istorice. Noi, contemporanii schimbării, o percepem ca pe o violentare a modelului mental în care ne-am născut și din care acceptăm cu greu să ieșim. Ne iluzionăm că ne-am …

Litera stacojie a neo-milițismului

Urmărind metodele de represiune ale comuniștilor și naziștilor, m-am întrebat de unde provine infernalul repertoriu represiv pus la bătaie de adepții lui Lenin și Hitler. Cum au reușit, în doar câteva zile, luni sau ani să găsească instrumentele desăvârșite pentru a-i anihila sau, după caz, extermina pe cei care le stăteau în fața dorinței de …

Fascinația beznei

În situația tulbure de azi, e aproape imposibil să faci distincția între extremism și accese de furie cu substrat politic. Într-un fel, orice ideologie e extremistă și toate partidele sunt totalitare. De ce? Pentru că obiectivul lor e să obțină dominația și să-și împingă în insignifianță adversarii — dacă nu îi pot chiar distruge. Nici …

Roth și vrăjitoarele

Pe Philip Roth scandalurile nu-l părăsesc nici odată cu plecarea într-o lume mai bună. După o carieră în care, aproape fără excepție, cărțile sale au stârnit controverse, nici destinul postum nu e scutit de zguduituri, răsturnări de situații, contestări și isterii. Așadar, el nu doar a fost, ci continuă să rămână cel mai rothian dintre …

Trompeta lui Caion

Iar o să se lamenteze Ion Simuț că-l atac pe nedrept. Iar o să mă oprească pe stradă să mă someze să-i „repar onoarea“. Iar o să plângă pe umerii protectorilor săi de tratamentul nedrept pe care niște nemernici ca mine i l-au aplicat. Iar o să aud acuzații că m-am „miticizat“, că sunt un …

„Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea…”

Unul din cele mai oribile gesturi văzute de mine e cel al pescarilor care, după ce prind câte un pește, îl sărută și îi redau libertatea. Care e explicația acestui comportament considerat „nobil“, „generos“, plin de milă față de vietățile naturii? Ce resorturi macabre determină tratamentul brutal aplicat viețuitoarelor nevinovate, îndulcit apoi de o scabroasă …

Numele de domnișoară al progresismului

Sunt uimit că Arhipelagul Gulag, capodopera lui Alexandr Soljenițîn, nu se află pe lista cărților interzise de progresiști. Probabil n-a ajuns încă la rând. Nu are cum să scape vigilenței komisarilor politici de azi o lucrare care s-a aflat în fruntea Index Librorum Prohibitorum a tuturor regimurilor comuniste. A fost tradusă în 1973, după incredibile …

Fascismul progresist

Ah, ce mult îmi plac sofiștii pro-comuniști mascați în analiști politic! Cât de amuzanți sunt în efortul lor de a face ca albul să pară negru și negrul alb! Aveam, în această categorie, vreo doi premianți, dar după prematura lor epuizare intelectuală au rămas să apere bastionul tot felul de ucenici oportuniști. Lipsiți de har …

Stand up tragedy

Trăim vremuri în care valorile liberale (în sensul originar, european al cuvântului) sunt călcate în picioare. Agresiunile vin și de la stânga, și de la dreapta. Într-un context mondial tulbure, extremismul și-a regăsit aplombul și dă asaltul final asupra firavului, prea firavului filon al democrației. Expansionis mul și tribalismul își fac din nou auzite vocile …

Pe arătură

Într-un interviu recent, Mircea Cărtărescu estima că în România acestui moment numărul celor care citesc „literatură serioasă“ nu depășește cifra de cincizeci de mii. Raportat la o populație de șaisprezece milioane (cât cred eu că are acum România) este deprimant de puțin. Adică 0,31 la sută din populație. Cam tot pe acolo, 0,30 la sută …