Leon Wieseltier este unul dintre cei mai spectaculoși intelectuali americani ai ultimelor decenii. În același timp, e și un personaj plin de contradicții. Hiperinteligent și expresiv, e imbatabil în orice confruntare publică. Ironia mușcătoare și sarcasmul îmbrăcat în referințe livrești îl fac impredictibil și tocmai de aceea extrem de seducător. Mulți ani, l-am perceput ca …
Raportul Comisiei Tismăneanu privind Analiza dictaturii comu – niste din România se încheie cu o concluzie care sintetizează, într-o succesiune de 21 de puncte, natura criminală a regimului comunist. Ele sunt un repertoar implacabil al atrocităților comise de către comuniști și în nu – mele partidului comunist. O declarație pe baza Raportului a fost prezentată …
Una din caracteristicile noului val comunist e mentalitatea cetății asediate. Ea se traduce printr-o vigilență isterică, prin certitudinea că inamicii se află pretutindeni și că nu e decât o chestiune de clipe până vor pune mâna pe satâr și ghioagă pentru a măcelări în stânga și în dreapta. Ceea ce îl apropie, în mod surprinzător, …
Dacă pentru Marx religia este „opiul poporului“ (iar în varianta Lenin „opiu pentru popor“) mă întreb ce vor fi reprezentând cei doi părinți ai comunismului pentru lumea pe care au construit-o. Heroină? LSD? Whooga? Flakka? Ca halucinogen, marxismul și leninismul au acționat îndeosebi asupra intelectualilor, a căror orbire voluntară a provocat dezastre. Efectele gândirii lor …
M-am întrebat întotdeauna de ce comunismul a făcut din religie un dușman neîmpăcat. Desigur, explicația esențială se află în concepția cras-materialistă care stă la bazele acestei ideologii. Dar asta nu e totul. Difuz, adepții lui Marx și Engels știau că ideile lor sunt tot de origine mistică, presupunând o abordare identică a chestiunilor cu care …
Comunismul nu rezistă în condiții de concurențialitate. Obsesia de căpătâi a bolșevicilor de pretutindeni o constituie eliminarea de pe scena publică a oricărui competitor. Nu e doar o chestiune istorică, moartă o dată cu Lenin, Stalin și Mao, ci o psihoză care a străbătut veacul și planeta. O vedem cu ochiul liber — nu trebuie …
„Mai slăbește-ne, dom’le, cu Soljenițîn al dumitale și cu pericolul comunismului!“ Cam așa au sunat câteva — nu multe, dar semnificative — reacții la seria de articole pe care le-am publicat în ultimele săptămâni. E vorba de marginaliile mele la Arhipelagul Gulag. Și comentariile mai spuneau: „Dumneata nu vezi că pericolul momentului e populismul de …
Ar fi fost de așteptat ca facilitățile de informare de după 1990 să provoace, măcar în Europa de Est, o zguduire a conștiințelor în fața revelațiilor privind monstruozitatea comunismului — așa cum s-a întâmplat cu nazismul. Dar cine să se revolte? În afara unor grupuri minuscule și a unor conștiințe veritabile, a câtorva intelectuali …
Comunismul — așa cum îi spune și numele — are un dușman de moarte: individul uman. Comunismul lucrează cu cifre mari, cu clase și abstracțiuni. Ființa ca atare nu contează. Contabilitatea infernală se substituie justiției, cu o impersonalitate țeapănă care are o singură obsesie: să nu scape nimeni. M-am întrebat întotdeauna cum sunt selectați călăii, …
Excluzând războaiele civile, teroarea politică nu înseamnă tiranizarea unei largi părți a populației de către o altă parte largă a populației. Teroarea e practicată, adeseori, de către minorități asupra majorităților. Evident, există frecvent și amenințări ale majorităților la adresa unor minorități (religioase, etnice, sexuale etc.). Dar dacă analizăm și aceste situații, vom constata că la …
Comunismul s-a instaurat ca ideologie politică prin patru metode: război civil, lovitură de stat, alegeri frauduloase, propagandă mincinoasă. Una mai cumplită decât alta. Urmând cu strictețe lista schimbărilor sociale enunțate de Marx și Engels în Manifestul Partidului Comunist (îl știți, acela cu exproprierea proprietății individuale, instituirea impozitului cu puternic caracter progresiv, desființarea dreptului de moștenire, …
De câțiva ani încoace, discuțiile despre malignitatea comunismului stau sub semnul construcției lingvistice relativizante cuvântul meu contra cuvântului tău: unii spun c-ar fi fost rău, satanic, alții, din contră, susțin c-a reprezentat o șansă pentru milioane de „umiliți și obidiți”. Unii afirmă c-a fost criminal și ilegitim, ceilalți vorbesc despre „justiția socială”. Și discuția continuă …