Reîmpădurirea omului – filosofia naturii azi

Omul este animalul care vrea să(-și) de mon streze, prin orice mijloace, că nu este un animal. Aceasta ar putea fi definiția cea mai adecvată acestei primate renegate a cărei ambiție este să-și îngroape genul proxim sub un morman de diferențe specifice: limbajul, uneltele, arta și creația, sentimentele, societatea, politica, conștiința, sentimentele… Evoluționismul a produs …

Reflexul de agățare

I-a luat mult timp omenirii să accepte că, cel puțin în ce o privește, unitatea și identitatea nu sunt nici pe departe un punct de plecare, ci, cel mult, un punct de destinație sau, mai curând, un deziderat, un ideal, niciodată pe deplin împlinit. Realitatea dezminte orice prejudecată spirituală sau religioasă în privința formării omului …

O formă de politețe

 Apărută anul trecut, având recoman­dările unor nume de referință din spațiul cultural românesc, cartea Alinei Necșulescu nu a beneficiat totuși de receptarea critică pe care ar fi meritat-o. Cronica de față încearcă să compenseze acest gol nedrept și să o întâmpine cu un bun venit, sper la fel de senin și de luminos pe cât …

Platonic-reptilian vs. tabula sapiens

Cum e posibil ca în întunericul cutiei craniene să existe atâta lumină? Cum e posibil ca informațiile transmise de stimulii veniți din exterior să se transforme în senzații atât de puternice și de distincte una de cealaltă când de fapt la creierul nostru nu ajunge decât influxul nervos, element comun în care se convertesc toate …

Permis de părinte

  Titlul cărții Ioanei Scoruș Nu copilul e de vină: pentru o contraetică a părintelui care știe tot (Editura Humanitas, 2023), poate ridica un semn de întrebare, ba chiar îl poate îndepărta pe posibilul cititor: dacă nu copilul e de vină, atunci – din nou! – tot părintele este de vină? Încă o carte despre …

Nostalgie versus regret. Despre cea mai volițională formă de tristețe

Nostalgia este opusă regretului. E o afirmație ce poate părea un oximoron. Prin regret înțeleg însă: 1. remușcarea față de o faptă reprobabilă; 2. jalea / doliul care ne cuprinde în fața unei fericiri trecute, față de un bine iremediabil pierdut. Împins la extrem, regretul se extinde asupra faptului de a fi, asupra întregii noastre …

Drumul de la politeism la creștinism

În raport cu filosofia, mitologia, religia, magia par să se asemene într-o privință: toate caută „adevărul“ în afara lor, printr-o ieșire din sine, care se întinde de la dansul șamanic până la răpirea la ceruri și extazul mistic. Filosofia apare atunci când cineva descoperă că accesul la realitatea esențială i-l poate furniza doar propria sa… …

Făt Frumos din Burn-out

Dacă am ausculta atent toracele oricărui om am auzi în el un plânset sfâșietor. Făt Frumos din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte e un simbol al purtării în pântecele sufletului nostru al copilului pe care numai moartea îl va face să tacă pentru totdeauna. Promisiunea – tacită – primită la naștere, absorbită …

Un Aristotel al neființei

Confruntarea cu adevărurile dure ale vieții este un moment esențial al oricărei terapeutici. De obicei preferăm să le ascundem, să le uităm, să nu le numim, după principiul „nu există decât ceea ce-mi reține atenția“. O propoziție de acest tip, mai exact „despre ceea ce nu putem vorbi trebuie să se tacă“ – așezată de …

Elogiul și critica creștinismului

Scrisă cu vervă stilistică, prospețime și onestitate intelectuală, cartea lui Gabriel Liiceanu produce cititorului o voluptate nu doar a lecturii, ci și a reflecției, ceea ce este un semn al reușitei „programului“ subiacent scriiturii domniei sale: acela de a determina în noi „nebunia de a gândi cu mintea noastră“. Cele trei dimensiuni principale ale cărții …

Timpul nu există, dar e grozav să-l ai

Memoria nu e ceva simplu. Destul de greu, dacă nu imposibil de localizat, ea pare să fie o rețea – într-o aproape permanentă modificare – formată din sinapse între neuroni. Un rol masiv în memoria biografică, a evenimentului, cea responsabilă de localizarea în spațiu, în timp și personală îl are hipocampul, o zonă din mijlocul …

Câteva paralogisme ale teologiei „științifice“

Ideea fundamentală din cartea teologului american John F. Haught, Dumnezeu după Einstein, se construiește pe baza asumpției că știința făcută posibilă de teoria relativității a dovedit existența fizică a timpului. În același sens pledează principiul al doilea al termodinamicii, care afirmă ireversibilitatea mișcărilor din univers. Or, aceasta, consideră autorul, dovedește că realitatea are o esență …