Arhitectura doliului

Recentul volum de poezie, ma-ma, semnat de Tudor Crețu, instituie cadrele unui univers domestic erodat de boală. Relația mamă-fiu, în cartea de față, dezvăluie o dimensiune a regretului și a dezolării, dar și a nostalgiei candide sau a imprimării prezenței materne în efigia memoriei. Momentele de seninătate sau de luciditate contrabalansează uneori manifestările galopante ale …

Un topos junimist: „paraponisiții“

Cinci pahare în sănătatea Junimei spre întinderea și îmbunătățirea rasei paraponisiților“, e textul unei telegrame trimise din București la Iași, în 24 octombrie 1876, și semnate de Theodor Rosetti, Nicolae Burghele, Teodor Nica, Ioan Strat și Titu Maiorescu. Absenții de la tradiționalul banchet aniversar al societății primesc îndată următorul răspuns telegrafic: „Junimea paraponisită / Și …

Sărăcia de sub preș

Acum, când toată lumea pare brusc interesată de clasele sociale defavorizate, să aruncăm o privire asupra felului în care acestea au fost prezente (sau nu) în artele plastice de-a lungul vremii. O cercetare din această perspectivă a literaturii ar duce la concluzii la fel de interesante. Sărăcia are un impact major asupra sănătății mentale și …

Gâlceava scriitorilor cu Securitatea

Teohar Mihadaș, artistul care a avut întotdeauna nostalgia începuturilor, mândru de obârșia sa aleasă, pilduitoare, și-a trăit continuu, intens, nevoia de a se legitima în lume. Despre el am aflat mai târziu, după ce am citit volumul Pe muntele Ebal. Există un pasaj în care descrie cum fusese închis de Securitate în beciurile unei clădiri …

„Rudin“ sau ambiguitatea

„Rudin“ duce mai departe dezbaterea privind condiţia rusă, dezbatere pe care Turgheniev o inaugurează odată cu memorabilele Însemnări ale unui vânător. Itinerariul intelectual al scriitorului este inseparabil de această obsesie a drumului pe care patria sa este chemată îl urmeze. Odată cu 1856, ordinea autocratică este pusă în chestiune. Imperiul şi societatea intră în primăvara …

Poem de Adrian Popescu

Saliva albinelor Saliva albinelor ce frământă polenul, saliva de pe buzele contopite în sărut, saliva pe care și-o înghite, nod în gât, copilul, relatând minunea unor fapte, saliva Domnului amestecată cu lutul. Saliva rumegată de bivolul indiferent, fină ca dantela de Burano, care imită vălul spumei, darul reginei sirenelor, saliva, firicel, la colțul gurii pontifului …

A.E. Baconsky și poetica fantasticului

Asemenea lui Mihai Eminescu, Al. Macedonski, Tudor Arghezi sau V. Voiculescu – pentru a nu rămâne decât la exemplele cele mai elocvente –, A.E. Baconsky (1925-1977) s-a impus în conștiința publică mai ales ca poet, deși celelalte sectoare ale activității sale literare nu sunt cu nimic mai prejos. Excelent traducător, eseist cu o vastă cultură …

O istorie cu poveste

Un capitol, care a avut o mai mare sau o mai mică pondere în diferite momente ale evoluției literaturii (în funcție de viziunile artistice adoptate), îl constituie proza cu tematică istorică. Aceasta a avut ca pretext reflectarea unor personalități proeminente ale trecutului, a unor evenimente decisive, a tablourilor de epocă, ori, dimpotrivă, a unor aspecte …

Proză de Ștefan Mitroi: „Povestea vieții lui Simion Fușarău”

Abia împlinise 18 ani. Era vârsta la care unii dintre cei de vârsta lui plecaseră în America să facă bani, promițând c-or să vină, atunci când credeau c-au făcut destui, înapoi acasă. Câțiva chiar veniseră. Dintr-odată, gospodăriile acestora începuseră să înflorească. Trebuia să fii îndrăzneț și puternic, ca să poți pleca. Și mai trebuia ceva, …

Ne-moria. Conectarea permanentă și dubla ispită a imortalizării din rețea

  Voi porni de la această minunată expresie românească: a fi ținut minte. Ce descoperim în această expresie, dacă o citim cu atenție? Faptul că, în subtilitatea ei, limba română asociază amintirea referitoare la o persoană cu păstrarea acelui om ca minte, sub forma cu care operează mintea, deci ca reprezentare. Omul moare, dar cei …

Poeme de Mihai Firică

Purgatoriul învinșilor Port rănile celorlalți, sunt veteranul care își umflă pieptul încărcat cu decorații din mai multe războaie fără învingători în care nu a știut să moară pentru tărișoara sa, să coboare lent în pământul patriei, cum zăpada se scurge în primăvara cenușie, luând cu ea urmele ultimilor îndrăgostiți care au văzut moartea. Lumina părăsește …