Casa cu urechi Trăim într-o casă în care pereții au urechi. Erau mici, la început. S-au făcut apoi tot mai mari, cam cât cele de măgar. După asta le-au crescut dinți și copite. Când nu le place ce vorbim ne pomenim cu câte o copită în burtă. Altădată să vă țineți gura, ne strigă unul …
De ce scrii? De ce scrii? De ce nu te rogi mai bine ? Ai fi mai în cîștig. Probabilitatea de a ți se împlini o dorință e mai mare. Ai deschide în tine izvoare înfundate. Ori poezia e și nu e. Scrisă nici nu mai e a ta niciodată. Crește de una singură. Sau …
Poeme cretane 1. povestea bătrânului grec pe glezna femeii o brățară turcoaz ca apa din insula Spinalonga la El Greco retsina se toarnă în carafe roșii de aramă pictorul a plecat demult în Toledo. doi măgăruși cară ulei de gătit în tabloul din fabrica lui Vassilakis (oricum, nu-mi place „burrito“, nu râdeți, e-un joc de …
Un martor Mă tem că de martor aş avea nevoie. Multe am mai făcut şi le-am uitat sunt şi altele de care nici nu m-am atins dar mi-am închipuit că le fac şi n-o să le uit niciodată au rămas unde le-am pus nu pot trăi fără ele. Am apoi vorbe care au plecat de …
Toamnă mistică Cad foile din ramuri, Până rămân privirii Codrii de cruci pe care Se stinge anotimpul. Hai să pășim cu milă, Pe frunzele ce poartă În ele nostalgia A tot ce-a fost să fie. Deși pare sfârșitul, Ce vezi e doar coconul, În care așteptarea Se face Înviere.
Lumea s-au schimbat radical prietenii nu mai ies din case nu reacționează la mesajele RO-Alert nu mai vin la șprițuri la caterincă fiindcă scriu pe rupte colegii de clasă ai copiilor mei nu-s pe internet nici pe telefoane nici pe tablete ci scriu temeinic așezat ca la țară unde rudele și-au vândut pământurile atelajele animalele …
Somn liniștit De fiecare dată cînd vine noaptea vine și ea, își despletește părul, se așază în patul din tavan de unde mă privește cu îngăduință pînă crede că am adormit, mă învelește cu ea, mă sărută, mă întoarce pe toate părțile, nu obosește, noaptea nu se mai termină, deși mușcăm amîndoi din ea ca …
cenzorul Stai liniștit căci imperiul hârtiei va mai dura deși aproape toate celelalte au dispărut în istorie dar cel mai vechi dintre ele încă are în față vreo jumătate de secol – iată că și tu ai trăit aparent mai mult decât cărțile tale stai liniștit căci mai poți adăuga o speranță acestei situații după …
**** apocalipsa ta începe dimineața devreme cu hainele aruncate pe jos cu nodul din gît cu lungile ezitări care te consumă încet. pînă la prînz cauți un mod cît mai discret de-a te ridica la ceruri. semne sînt peste tot. bănuiești asta cînd vezi dealurile din spatele casei cum freamătă. frumusețea lor sapă în lumea …
altcineva Parcă altcineva ne-ar întoarce Cu niște chei nu-ntotdeauna potrivite Tainice roți se pun în mișcare Nu înțelegem că ne-am istovit pentru aceste toate zăpezi Pe care le-am fi vrut imaculate, Nămeți fără urme lăsate, pe care Să călcăm cu o călcătură apăsată, grea, Să auzim cu auzul altcuiva Să vedem cu ochii altcuiva… Ajunge …
Inimă de poet Când migratorii cei tineri îmi vor arde biblioteca și vor ara pe locul ei voi fi în adânca pustie Aceasta pentru că tot ceea ce va fi deja este viețuiește mi se întâmplă adesea cu o aleasă furie Cum această iederă ce-mi confundă trupul mlădios cu un zid scorojit și de mult …
Un perete văruit Dumnezeu este metafizică statică, a spus cineva citat de N. Steinhardt în fericirea sa. iată de ce la margine de nicio apă stau și mă uit în apă pân’ voi crăpa. o ușurare să-mi percep de pe-acum limitele, declinul de perete văruit ce va să cadă, să se prăbușească în mare când …