Altfel de elegie Doamne, ce multă viață a intrat prin casele noastre și cum s-a dus ea pe apa sâmbetei! Unde s-o fi dus atâta viață?! Iar eu… Toată viața am fost propriul meu sclav: du-te încolo, vino înapoi – n-am avut nicio clipă de răgaz și pentru mine. Ca soldatul pe front: „ia linia …
Despre bănuții milei El își desfășoară activitatea de cerșetor și-n timpul liber deschide ușile coliviilor, eliberând ce a mai rămas din zbor. El predă la Stanford matematici superioare și adeseori adoarme la umbra unei piramide din cuvinte, în ceruri de tămâie. Duminicile culege flori, pentru buni și răi deopotrivă, numai din Paradis. Ieri mi-a telefonat …
Întoarcerea la real (II) Timpul târziu de acum anno Domini încrustând mâinile. Stelele nasc zări umede formele-ape curgând (încă și încă) lumină uitată pe care auzul o poartă – pliu-pliu în târziu tic-tic sub nimic îmbracă-te gând însoară-te vânt cerșetorii orașului (târzii fiind) se întorc în mirii realului de acum. Râd nimicului și își afundă …
Poeme de Eugeniu Nistor Astăzi şi… mâine Astăzi este iarăşi lumină peste dealurile mele unduitoare, care încă îşi mai ating vârfurile lor colţuroase de scorbura inimii… Să îi simţim pâlpâirile pe frunte şi-obraji şi să îi sorbim razele calde cu acelaşi nesaţ, ca-n verile timpurii… Căci cine mai ştie ce va fi mâine – ce …
Nu bag mâna în foc Și-nainte ca urechea, mai înțeleaptă decât bufnița de noapte, să invoce diferența dintre clapa cu aripi zvântate și poemul gustându-și sângele cu înghițituri de largă lumină șopotind printre degete ca o viespe niciodată îndeajuns de justă nu scutur, de parcă s-ar afla la capătul unei pense întârziate, muselina mașinii de …
Panta rhei N-am să mai trec pe drumul pe care-am rătăcit, N-am să mai văd nici solzii acelui râu, nici caii Mari în amurg – nici câmpul n-am să-l aud rănit De vânt –, nici codrii singuri în care dorm nohaii. Tot mai departe pasul mă poartă, tot mai mult Pun stăpânire anii pe zaua …
Versuri de Paul Sârbu Mania lui Marian Drăghici Am părul nins și în acest amurg, în această sală de așteptare, simt o grabă neînțeleasă de a scrie versuri – de a lăsa un semn în memoria celor care vor rămâne în urma mea! – deși antologatorul îmi spune că nu am harul răbdării… Viața mea …
Descripţie Pătrunde zgomotul pe străzi deşarte, Întâiele tramvaie s-au urnit, Fug suflete de gospodine moarte S-aprinză-n zori maşina de gătit, Ghirlande de aramă peste case Şi sus, deasupra, tub de cauciuc: Să iasă, al stăpânilor de oase Iz acru ce metehnele produc. Or, iată, dimineaţa hoţomană Mânjeşte negricios şi rozaceu Cu pete de grăsime şi …
Saliva albinelor Saliva albinelor ce frământă polenul, saliva de pe buzele contopite în sărut, saliva pe care și-o înghite, nod în gât, copilul, relatând minunea unor fapte, saliva Domnului amestecată cu lutul. Saliva rumegată de bivolul indiferent, fină ca dantela de Burano, care imită vălul spumei, darul reginei sirenelor, saliva, firicel, la colțul gurii pontifului …
Cristian Liviu Burada împărtitorul şi deîmpărţitul Consider că a vent timpul să împart Cele adunate în viaţă până acum îmi va fi mult mai bine așa … În fiecare zi îmi va rămâne Din ce în ce mai puţin de împărţit Peste câteva zile nu o să mai am nimic Voi fi exact ca la …
Purgatoriul învinșilor Port rănile celorlalți, sunt veteranul care își umflă pieptul încărcat cu decorații din mai multe războaie fără învingători în care nu a știut să moară pentru tărișoara sa, să coboare lent în pământul patriei, cum zăpada se scurge în primăvara cenușie, luând cu ea urmele ultimilor îndrăgostiți care au văzut moartea. Lumina părăsește …
Borgesiană Motto: Pentru faptul că poemul este inepuizabil Și se confundă cu suma făpturilor Domnului Și nu va ajunge niciodată la ultimul vers Și este mereu altul, potrivit oamenilor. Jorge Luis Borges, Alt poem al darurilor Eu sunt istoria lumii. Fiecare decizie, fiecare eveniment din istorie a făcut ca eu să fiu acum, aici, scriind …