Poezie

Poezii

Povară Merg tot mai greu Creierul meu se revoltă victimă sigură a neputinței doctorul meu nu știe un leac potrivit îmi tot spune să mă împac așa cum se poate cu nedoritul meu Parkinson o speranță deșartă până la ușă drumul e o povară ce știți voi Speranța Încerc să adorm vegheată de buna mea …

Poeme de odinioară

Fără tine… Clipele bat rar, tot mai rar. Șoaptele noastre au gust de formol; Fără tine, aș putea să dispar; Va rămâne o rană pe scaunul gol. Viața, îmi spui, e o călătorie ciudată, Cu un tren fără roți, fără șine, Din care poți coborî o singură dată, Să iei o cană de apă din …

Versuri

ne îmbrăcam în arbori de vapori, ca să putem prinde razele somnambule, care se strecoară sub piele ca niște furnicături. frunze înaripate ne creșteau în palme, iarba ne acoperea trupul nepurtat îndeajuns. flori de maci veșteji erau ochii noștri, care scormoneau și mai adînc, în întunecimile ultime. sîngele izvora în cascade din toți porii încleștărilor. …

Începuturile existenței

(dintr-un jurnal de oameni mai vechi și mai noi) traducerea lumii la vârsta sa de doi ani și jumătate Mihăiță ne vede printr-o mingiuță transparentă umplută cu apă cumpărată de la magazinul Ana Maria și aleargă prin ea însetat la fel ca peștele roșu dinăuntru cu ochii negri, translucizi, cu coada verde își pune câte …

Versuri

seismograf o pietricică în sandală ploaia care iarăși te-a prins fără umbrelă sirena unei ambulanțe privirea rea a unui necunoscut mici întâmplări îți întunecă ziua altele îți readuc bucuria e drept mai puține la număr un poem regăsit o melodie veche bucuria cu care te întâmpină câinele chiar și după o scurtă absență înregistrezi totul …

Versuri

(avant la lettre) Într-o viață de om a adunat atîtea poeme scurte iubiri devastatoare doxuri monede de rouă spunea cîndva cam pe la amiaza vieții sale de poet cînd subteranele îi erau atît de tinere străbătîndu-le de la un capăt la altul fără odihnă semn că tendoanele picioarelor lui erau puternice mai ales pentru vîrsta …

Versuri

Poem matinal Putea-voi să mă întunec, Sau voi putea să răsar La limita orizontului tău Ca globul soarelui funerar Să văd cum te scufunzi și te-nalți Înmugurită pe oră Ca bobul suav de smalț Pe care lumina-l devoră Sau eu însumi să mă scufund În trupul tău ca o barcă-n Legănare spre înalt, spre afund, …

Poezie

cântec de păhăruț Părintelui St. L. nu plec la margine de nicio apă stau și mă uit în apă până când cresc nuferi galbeni din apă și cad flegme, flegme mari din viitor peste obrazul unui mort care nu știe că e mort, apare la televizor și vorbește vorbește vorbește unui dispărut popor taman acum …

Versuri

dispariție rămăsesem așa, unul lângă altul încremeniți ca niște statui albite de ploaie. și tu te gândeai în altă parte și parcă eu nici nu mai existam – mă dăduseși afară din lumină și din gânduri încât mă decolorasem și eu te priveam cu o privire decolorată de tine până când nu mai existam. eu …