Reușea să-și ducă trupul dintr-un secol în altul, cu mari pierderi. Părinți, prieteni, dinți, speranța și bucuria de a trăi. Trebuia să fie foarte atent cum trăia mai departe, să nu alunece când traversa tăcerea înghețată dintre oameni. Fluturele Pubis zburase demult, prin el se săpase o stradă, și-n interiorul lui auzea zgomotele falsei tăceri …
Ottilia Ardeleanu singurătate la pachet nu nu am timp doar postez mă interesează părerile voastre postez și aștept în colțul camerei reacțiile menajera gătește mirosurile de grăsime umplu orașul vreo două pisici un pescăruș și alte viețuitoare se învârt pe aci eu scriu dusă am citit de curând ceva și m-a inspirat nu nu fac …
Într-o limbă etruscă rudimentară …însă cu gesturi ușor de tradus mâna mea avansează spre coapsa ta încinsă în toiul acestei veri cu incendii și inundații și cu noi recorduri de fierbințeli; privim alungiți la tv dezastre repetitive și revolte de neputință colective sau personale cu ceva ridicol și demn ademenind atâtea speranțe secrete fragile și …
Poezia e șampania învinșilor Poezia e șampania învinșilor, fără etichetă, fără dop, spumegînd în pahare ieftine, ciobite, ridicate timid, pînă la jumătatea iluziilor niciodată mai sus. Învinșii beau cu sete din sticlele altor petreceri în taverne întunecate, în bucătării reci, în garsoniere cu chiria neplătită, la capătul liniei de tren Poezia e șampania învinșilor, băutura …
Poeme de Costel Stancu venit primăvara cu verdele ei de Paris. Feriți-vă, crește pericolul frumuseții! Botezăm, nemiloși, uraganele cu nume de femei. Femeile cu nume de flori. Omul fără umbră îl întîlnește pe omul fără trup, se ating și se pierd unul în imensitatea celuilalt. În rest, liniște. Încă nu s-a aflat formula focului grecesc. …
3 spre 4 septembrie 1952 În noaptea aceasta, în care trebuia să mă nasc, Deși nu eram de serviciu, am intrat în tipografie Și am ținut să-mi corectez personal șpaltul vieții De teamă Să nu apară cumva, din greșeală, Programarea tramvaiului la 21 de ani. Spre dimineață, După ce verificasem și ultimele „semne de punctuație“ …
Poeme de Carmen Secere negru de fum mi-am ars manuscrisele în cuptorul de cărămizi cîndva am vrut să le dau foc într-o piață publică dar m-am răzgîndit haosul ar fi fost prea mare pompieri țipete intoxicații cu fum oricum eroii sunt condamnați la nefericire și nimeni nu ar evada pentru asta nici măcar tu nu …
Stare de târziu Doamne, adu‐mi calul cel plecat în nori, ia‐l de frâu şi vino să‐mi asculți un gând: eu m‐am tot născut de‐atâtea ori – adu‐mi calul, Doamne, calul alb şi blând. Mă grăbesc, Părinte, vreau să plec cu el într‐o lume mare, cu tăcerea‐n geamuri, să crească înserarea lină pe‐un inel, dintr‐o coapsă …
bet haim 1. plîng și privesc inscripţii aspre funerare lucrate cu mînă sigură pietre de granit scrise și rescrise de cei mai abili caligrafi cineva mă spală pe mîini bet kevarot cuvinte care seamănă mult cu viaţa oamenilor litere care par oameni în suferinţă literele un fel de lacrimi pietrificate zdrobite curăţate de ploile nopţii …
ipostas nu sunt mai mult decât inima mea cea făcută să bată, cea făcută să stea nu sunt mai mult decât jugulara aia de-nghite un măr toată seara nu sunt mai mult decât creierul meu cel ce arde lichid rahidian pentru zeu abătut peste țiglele Bethleemului, grele iscate de pământul morții mele
Vedeniile unghiului orb 1 Nimeni nu știe unde începe tăcerea și unde își va sfîrși agonia… Nimeni nu știe unde începe tăcerea din cuvinte, din vis, din univers, din tăceri. Diminețile, frunzele plopilor își tremură îngrijorarea pentru soarta împărățiilor cuvîntului – autostrăzi prăbușite sub povara amăgirilor. Iluzorii împărății, în care mi-am aflat viețuirea „și …
Scară la cer Un fir de păianjen Atârnă de tavan, Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Mi se trimite și Scara la cer – zic, Mi se aruncă de sus! Deși am slăbit îngrozitor de mult, Sunt doar fantoma celui ce am fost. Mă gândesc că trupul …