Lumea
s-au schimbat radical prietenii
nu mai ies din case
nu reacționează la mesajele RO-Alert
nu mai vin la șprițuri la caterincă
fiindcă scriu pe rupte
colegii de clasă ai copiilor mei
nu-s pe internet
nici pe telefoane nici pe tablete
ci scriu
temeinic așezat
ca la țară
unde rudele și-au vândut pământurile
atelajele animalele mari
au câștigat bani și viață
iar acum
fără nicio grijă
scriu
lăsați fără joburi de către IA
creatori de coduri din IT au renunțat la
touchscreenuri
la tastaturi
și-au săltat glugile hanoracelor peste capete
și scriu de mână zile și nopți
fără să clipească măcar
fetele de la Profi-urile din colțuri
au fost surprinse de mult prea multe ori
absorbite de scris
ca și mecanicii auto
la care ducem degeaba rablele la reparat
pe masa de ședințe
sute de coli proaspăt scrise
pe ambele fețe
cu stiloul
de către șefu’
a șoptit complice femeia de serviciu
care și ea scrie
cot la cot cu colegele ei
după ce termină curățenia prin sediul firmei
ai cărei paznici nu dorm
cum se bârfește
ci scriu
mai ales noaptea
când e liniște și nimeni în birouri
în afară de corporatiștii
ce aleg să nu meargă acasă
ci să scrie spornic și silențios
cu puține excepții
groparii nu mai beau
în schimb scriu enorm și pătimaș
încât i-au molipsit pe sculptorii de cruci ce
nu se mai mulțumesc să caligrafieze literele
din numele morților
ci scriu mai departe de-atât
mult mai departe
polițiștii se prefac
că întocmesc procese verbale
avertismente amenzi
dar de fapt scriu
citeț corect și imperturbabil
în intersecții în giratorii
pe capotele mașinilor parcate aiurea
mamele nu mai spun povești
înainte de culcare
ci scriu apăsat
fără milă
iar copiii lor
care cresc repede și învață timpuriu alfabetul
le continuă scrisul cu aceeași acribie
încât nimeni nu reușește să-i mai oprească
și să-i scoată afară la joacă
în fața blocurilor a caselor
unde taximetriștii trag pe dreapta
își închid stațiile își aprind becurile de ocupat
sprijină hârtiile pe volan
și scriu fără nicio comandă
la fel ca soldații ori ofițerii lor
unii în retragere
alții la vatră
câțiva în teatrele de operațiuni militare
croitoresele
clandestine sau în ateliere
scriu mărunțel
cu pasul îndesit al mașinilor de cusut
atente să nu se prindă
sub niciun chip
ațele tot mai subțiri
deși au mustăți de bezea frișcă
zahăr vanilat ori pudră
cofetarii râd în sinea lor unii de alții
și își trimit
ca pe niște uriașe doboșuri de hârtie
manuscrise peste manuscrise
mai toți piloții
imediat ce ridică avioanele la înălțimea de
croazieră
le lasă în plata piloților automați
ca să poată continua scrisul început la sol
pușcăriașii care nu vor să iasă la muncă
fac asta nu fiindcă n-ar dori să li se scurteze
pedeapsa
pentru bună purtare
nu fiindcă n-ar avea nevoie de un leu în plus
ori de chiștoace lungi neverosimil de lungi
ci ca să nu fie deranjați
și să aibă suficientă vreme de scris
vânzătoarele de la chioșcurile de presă
nu mai citesc niciun ziar
nicio revistă
nu dezleagă niciun rebus
în schimb scriu continuu
încât clienții se servesc singuri ca să nu le tulbure
lasă banii și se retrag tăcuți
ca mai apoi să înceapă să scrie cu voluptate
pe manșetele ziarelor
pe palme
pe spătarele băncilor din parcurile
unde bătrânii ce folosesc tablele de șah
ca să-și susțină caietele dictando
scriu deranjați de cei care nu prind loc
la mesele din faianță alb-negru
și se mișcă de pe un picior pe altul
nerăbdători să se ridice careva
să-l înlocuiască rapid
și scrie în tihnă
pădurarii vânătorii hoții de lemne și braconierii
umplu la refuz luminișurile
țintuiți de adicția necruțătoare a scrisului
ce la mișcă febril și îndârjit
mâinile
cu prisosință dreapta
în spitale în sanatorii în ambulatorii
bolnavii fac escare de atâta scris
încât medicii se văd obligați
să piardă secunde din scrisul lor
ca să le elibereze rețete simplu de descifrat
de farmacistele ce nu-și mai văd capul
din cauza scrisului
parcă prea înverșunat
prea decisiv
pentru o lume în care
toți scriu scriu și iar scriu