Poeme de Eugeniu Nistor Astăzi şi… mâine Astăzi este iarăşi lumină peste dealurile mele unduitoare, care încă îşi mai ating vârfurile lor colţuroase de scorbura inimii… Să îi simţim pâlpâirile pe frunte şi-obraji şi să îi sorbim razele calde cu acelaşi nesaţ, ca-n verile timpurii… Căci cine mai ştie ce va fi mâine – ce …
„Totul e mărginit, durerea nu“ – metaforizează Eminescu (Manuscrise) preluând o idee pitagoreică după care binele sălășluiește în numerele finite, în timp ce răul bântuie prin infinit. Dar poate fi durerea clasată irevocabil în catastifele răului? Se pare că nu, și, paradoxal, pentru mulți, dimpotrivă! Asocierea durere-rău este extrem de controversată. Durerea, afirmă cercetătorul englez …
Nu bag mâna în foc Și-nainte ca urechea, mai înțeleaptă decât bufnița de noapte, să invoce diferența dintre clapa cu aripi zvântate și poemul gustându-și sângele cu înghițituri de largă lumină șopotind printre degete ca o viespe niciodată îndeajuns de justă nu scutur, de parcă s-ar afla la capătul unei pense întârziate, muselina mașinii de …
Ada sau ardoarea. O cronică de familie este unul dintre acele romane care îşi obligă cititorul la o alegere tranşantă. Între îmbrăţisarea (cvasierotică) a ficţiunii şi respingerea ei brutală, nu poate exista calea de mijloc a moderaţiei. Uriaş, labirintic, bizar, excentric şi baroc, textul lui Nabokov, apărut în 1969, este rodul unei imaginaţii ce amestecă …
În Italia, Romeo Lovera (1861-1922) este printre cei mai convinși și perseverenți susținători ai „metodei directe“ a lui Wilhelm Viëtor, care aderă chiar de la început la liniile programatice ale promotorilor ei și se implică efectiv în aplicarea lor. Lovera enunță principiile metodologice noi adoptate în predarea limbilor în opoziție categorică cu opțiunile majorității profesorilor …
Panta rhei N-am să mai trec pe drumul pe care-am rătăcit, N-am să mai văd nici solzii acelui râu, nici caii Mari în amurg – nici câmpul n-am să-l aud rănit De vânt –, nici codrii singuri în care dorm nohaii. Tot mai departe pasul mă poartă, tot mai mult Pun stăpânire anii pe zaua …
Versuri de Paul Sârbu Mania lui Marian Drăghici Am părul nins și în acest amurg, în această sală de așteptare, simt o grabă neînțeleasă de a scrie versuri – de a lăsa un semn în memoria celor care vor rămâne în urma mea! – deși antologatorul îmi spune că nu am harul răbdării… Viața mea …
Dacă în volumul precedent, Horodok, apărut în anul 2022, Adi G. Secară delimitează o lume în care poetul este un uriaș cărtcăun, un om compus din cărțile pe care le-a înghițit, în cel mai recent, Rendez-vous cu Scufița Roșie în Pădurea Spînzuratelor, același poet apără poarta poeziei jucîndu-se de-a Duckadam, într-o lume în care „nici …
Din personajul aulic al culturii noastre, din omul ideilor și al marilor combustii, întemeietorul criticii literare – Adrian Jicu face un personaj de tip tabloid, într-o ambiguă căutare de public, așa cum confirmă, de altminteri, colecția de „biografii romanțate“ de la Polirom cu mai fiecare volum. Și avem astfel un personaj construit pe tema unor …
Pentru că România comunistă era o țară greu de suportat (mai ales de scriitori, cărora li se restricționa libertatea de gândire și de expresie: „Țara aia nu mai era a mea. Din ce în ce mai mult devenise o străinătate.“ – Mă simt ca un copil al unei patrii care m-a trădat și continuă să …
Ca tuturor celor celor crescuți în comunism, și mie trecutul legionar al lui Mircea Eliade mi-a rămas mult timp necunoscut. M-am confruntat cu el doar când am ajuns, în septembrie 1990, în rezidența literară din Iowa City unde, așa cum am povestit în Anii romantici, am aflat despre articolul lui Norman Manea, Culpa fericită, care …
La vârsta ei, devenim invizibile. Are cincizeci de ani, dar pe ea o vezi de departe, e ca un ac de aur vechi, înfipt într-o pălărie de pai, dar cu trei briliante în vârf, prea nobilă ca să fie acolo și în același timp nelipsită. E palidă și zveltă, suavă, agilitatea ei de țipar s-a …